Structura organizatorică a hotelului

Introducere

Este un obicei des întâlnit în cadrul industriei hoteliere ca managerul general să schimbe oamenii de la un loc de muncă la altul, dintr-un departament în altul pentru a asigura cea mai bună potrivire a abilităţilor profesionale şi personale ale oamenilor cu atribuţiile locului de muncă. Un avantaj al acestei politici este faptul că oamenii vor cunoaşte mai bine problemele cu care se confruntă societatea şi se poate crea foarte uşor spiritul de echipă necesar pentru obţinerea de rezultate satisfăcătoare. De asemenea, unele decizii necesită consultarea mai multor persoane specializate în domenii diferite. într-un cuvânt, cheia organizării în industria hotelieră este flexibilitatea.

Hotelul este unitatea comercială de cazare omologată, al cărei principal produs este cazarea. Este o unitate ospitalieră specializată; nu orice adăpost poate oferi serviciul de cazare.

Ca serviciu, cazarea satisface una din nevoile esenţiale ale călătorului şi anume nevoia de adăpost, adapostul plătit într-o unitate ospitalieră specializată, oricât de modestă ar fi aceasta din punctul de vedere al capacităţii sau al categoriei de clasificare.

Este evident că efectuarea serviciului de cazare implică toţi lucrătorii compartimentului de cazare din unitatea ospitalieră. În jurul serviciului de cazare se structurează organizarea – respectiv subdivizarea –compartimentelor şi sectoarelor unui hotel. Pentru o descriere cât mai completă a structurii organizatorice, este necesară examinarea modelului unui hotel de capacitate mare şi de categorie medie sau superioară, deoarece pe măsură ce dimensiunile şi categoria scad, are loc o comprimare – şi deci o integrare – a mai multor sectoare şi funcţii (posturi) specific hoteliere.

Structurarea organică modernă a hotelului mai sus propus spre examinare impune astăzi o concepţie nouă a poziţionării diferitelor compartimente operative, a sectoarelor, şi funcţiilor. Ea presupune abandonarea modelului piramidal de subordonare şi a vechii politici de centralizare a controlului. Organizarea piramidală, utilizată până la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut în hotelăria internaţională punea pe un piedestal greu accesibil figura directorului de hotel; din turnul său, considerat unica bază de plecare a dispoziţiilor, hotărârilor, precederilor şi inovaţiilor, directorul îşi exercita puterea, într-un mod mai mult sau mai puţin carismatic, asupra subalternilor şi uneori şi asupra clienţilor. Astăzi, studiul noilor strategii confirmă o structură nouă, care “nu rupe” lanţul deciziilor şi vârful piramidei dictatoriale, ci “diluează” şi redistribuie reponsabilităţile.

Acest stil managerial modern este cunoscut sub numele de “operare circulară”; prin intermediul acestei structuri organizatorice, directorul de hotel nu se mai află în vârf, ci în mijlocul lanţului de comandă, putând radia pe diverse niveluri echidistante rezultatele propriului sistem de lucru. În acest caz, stabilitatea directivelor şi luarea deciziilor implică toate sectoarele şi liniile operative ale întreprinderii. Hotelul modern este alcătuit dintr-o serie de compartimente independente, conduse de persoane responsabile care coordonează activitatea; aceste persoane colaborează având idei pe baza cărora pot lua decizii comune şi pot interveni la unison; ele formează echipa managerială. Fiecare manager, în urma consultărilor avute cu

colaboratorii – prioritate având cei aflaţi în contact direct cu oaspeţii – contribuie în echipă, împreună cu directorul general, la procesele decizionale menite să ducă la atingerea obiectivelor propuse, si anume : satisfacerea permanentă a clientelei, patronatului, personalului, furinizorilor, adminstraţiei locale, asociaţiilor profesionale, etc

Capitolul1. Structura organizatorică a hotelului

Definirea structurii organizatorice

Principala expresie a organizarii structurale o constituie structura organizatorica.

Structura organizatorica a firmei reprezinta ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea, astfel constituite si reglementate încât sa asigure premisele organizatorice necesare obtinerii performantelor dorite.

În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim doua componente principale:

- structura manageriala;

- structura de productie.

Structura managerială reprezintă ansamblul managerilor de nivel superior și al subdiviziunilor organizatorice prin ale caror decizii și actiuni se asigură condițiile manageriale, economice, tehnice, de personal, etc. necesare desfașurării activității firmei. Structura managerială este formată din organismele de management participativ, managerul general si adjunctii săi, compartimentele functionale și de concepție constructivă și tehnologică.

Structura de producție este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfășoară activitătile operaționale, în principal de producție. Structura organizatorică a firmei este expresia resurselor umane, materiale, financiare și informaționale încorporate și a caracteristicilor mediului în care acestea își desfașoară activitățile. Analitic, elementele endogene si exogene firmei, care se referă la caracteristicile organizării structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizaționale.

Pentru împărţirea unei organizaţii în grupuri sau unităţi de muncă, trebuie să se ţină cont de faptul că este importantă gruparea oamenilor în aşa fel încât să fie asigurate comunicarea, coordonarea şi cooperarea dintre oameni şi împărtăşirea unor obiective şi resurse comune.

Scopul principal al managementului este de a selecta structura cea mai potrivită în contextul obiectivelor şi caracteristicilor organizaţiei. Prin structură organizatorică trebuie să înţelegem ansamblul de posturi şi compartimente de muncă care compun organizaţia, modul de constituire, grupare şi subordonare a acestora, precum şi principalele legături care se stabilesc între ele în vederea asigurării îndeplinirii în cele mai bune condiţii a obiectivelor organizaţionale.

Structura managerială a unui hotel adună toate poziţiile caracterizate de responsabilitate şi autoritate existente în cadrul unităţii. în general în vârful structurii se vor afla departamentele importante în cadrul unităţii hoteliere, care se consideră parte integrantă a managementului organizaţiei. Pe un al doilea nivel se vor afla departamentele care sunt responsabile de asigurarea sprijinului şi consultanţei pentru angajaţii din cadrul unităţii hoteliere.