Studiu de piață privind imaginea firmei SC Izabelle Beauty SRL pe piața Aradului

CAPITOLUL I

FUNCŢIILE MARKETINGULUI ŞI MEDIUL EXTERN AL FIRMEI

Activitatea concretă desfăşurată de întreprinderi care au pus la bazele managementului conceptul de marketing, a scos în evidenţă caracteristicile acestui gen de activitate, care are multe trăsături specifice unei ştiinţe, este un ansamblu de acţiuni care se finalizează pe piaţă prin intermediul întreprinderii.

Trăsăturile marketingului se concretizează în sensibilitatea la schimbările mediului, explicarea şi înţelegerea lor, adoptarea unui sistem de răspunsuri cu caracter economic, iniţierea unor măsuri care să constituie mijloace pentru o mai bună poziţionare pe piaţă, integrarea lor în sistemul unitar de conducere a întreprinderii şi obţinerea eficienţei maxime din folosirea resurselor.

Sensibilitatea marketingului trebuie înţeleasă în sensul receptării celor mai fine schimbări pe piaţă, atât în privinţa modificărilor cererii şi comportamentului consumatorilor cât şi a ofertanţilor. Perceperea prin observare şi cercetare este prim cerinţă impusă în ştiinţă şi desigur şi în marketing, este punctul de plecare, care constituie o informaţie ce impune un răspuns, o atitudine. Dacă sensibilitatea este redusă, schimbarea nu este percepută şi măsurile de adaptare nu pot fi luate sau nu sunt eficiente.

Stabilirea legăturilor cauzale, a legilor sau factorilor care au determinat o anumită schimbare sunt impuse pentru a se previziona corect evoluţiile viitoare în primul rând în privinţa cererii. Această trăsătură este specifică spiritului de cunoaştere orientat după esenţa marketingului, primordialitatea cererii.

Adaptarea întreprinderii la condiţiile mediului este o cerinţă de bază care asigură reuşită acţiunilor de marketing şi atingerea obiectivelor. Adaptarea porneşte de la o situaţie concretă existentă la un moment dat determinată de resursele întreprinderii şi constă din stabilirea bugetelor pentru fiecare acţiune specifică, pentru calitate, pentru promovare, pentru înnoirea produselor, etc. Direcţiile de intervenţii a marketingului în perfecţionarea relaţiilor trebuinţe  produse, care vizează satisfacerea cererii şi obţinerea de profit este cea prezentată în figura 1.

Figura nr. 1.1 Direcţiile marketingului

Caracterul atitudinii întreprinderii pe piaţă trebuie să fie original şi specific plin de inventivitate, de noutate pentru a determina o prezenţă remarcată şi activă potrivit momentului şi condiţiilor studiate şi cunoscute. Nu orice răspuns dă rezultate, numai unul elaborat cu migală şi pricepere şi care are puterea de a atrage cumpărătorii.

Acţiunile cu caracter unitar şi de eficienţă constituie o altă trăsătură a marketingului, care nu se constituie într-o funcţie izolată a întreprinderii ci constituie în comandament de fundamentare a întregii acţiuni manageriale, de producţie şi vânzare, care în final se soldează cu rezultate pozitive oglindite în mărimea profitului.

Întreaga activitate de marketing, integrată vieţii întreprinderii va viza, în final, să realizeze pe piaţă un set de potriviri astfel:

- aducerea produselor potrivite;

- în sortimentele şi calitatea potrivită;

- la preţurile potrivite;

- la timpul potrivit;

- la locul potrivit;

- în cantitatea potrivită.

Reuşita, pe bază de cunoaştere a acestor "potriviri" este condiţionată de calitatea activităţii de marketing.

Funcţiile marketingului se pot detaşa astfel ca fiind specifice şi realizarea lor, esenţială. O interesantă grupare a funcţiilor marketingului este prezentată după cum urmează:

- investigarea pieţei, a necesităţilor de consum;

- conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social;

- satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum;

- maximizarea eficienţei economice (a profitului).

Aceste funcţii se integrează trăsăturilor şi esenţei marketingului ca un concept practic şi eficient.

1.1 Investigarea pieţei, a necesităţilor de consum

Piaţa este definită ca o categorie economică, care cuprinde totalitatea actelor de vânzare - cumpărare, privite în unitate organică cu relaţiile care le-au generat şi cu efectele pe care le produc în conexiune cu spaţiul pe care se desfăşoară.

Conceptul de marketing porneşte de la primordialitatea cererii, şi deci, toate acţiunile întreprinderii pornesc de la acest element al pieţei. Cererea este o formă de manifestare a nevoilor individuale şi sociale, care au la bază o susţinere economică (putere de cumpărare). Cererea pentru un anumit bun este reflectată de cantitatea cerută la un moment dat, la un anumit preţ şi într-o anumită conjunctură economică existentă. Cererea astfel interpretată se manifestă pentru un produs în doua sensuri:

• privind poziţia produsului prin cererea sa faţă de alte cereri indiferent de nivelul şi schimbările lui în privinţa preţului, definind creşterea sau scăderea cererii;

• poziţia cererii prin cantitatea cerută ca urmare a oscilaţilor nivelului preţurilor.

Legea cererii poate fi abordată ca o relaţie între cantitatea cerută şi preţul bunurilor, funcţia cererii (x), în notaţie prescurtată de preţ (p) poate fi: x = f (p), adică unor niveluri de preţuri din ce în ce mai mici (mai joase), le corespund cantităţi cerute din ce în ce mai mari. Stabilirea dependenţei faţă de preţ a cantităţilor cerute pe piaţa reală, este mai greu de cuprins într-o relaţie matematică simplă, mai ales datorită preţului care se manifestă nu numai prin banii plătiţi, ci şi prin alte forme sau fenomene asimilate plăţii, cum ar fi, după P. Heyne "balastul de preţ" sau preţul plătit anterior prin efort de poziţie socială sau relaţii preferenţiale la vânzare, etc. După acelaş P. Heyne, cererea este conceptul care leagă cantităţile care se doresc achiziţionate de sacrificiile care trebuiesc făcute pentru a se obţine aceste cantităţi.

Marketingul nu se ocupă cu descoperirea legilor care guvernează piaţa, aceasta fiind de domeniul economiei politice, dar cunoaşterea lor este importantă pentru stabilirea formelor de manifestare a cererii, a perspectivelor ei şi a situaţiei ofertei faţă de capacitatea de a o satisface. Piaţa fiind locul de afirmare a întreprinderii poate fi considerată atât micro cât şi macromediul. Ca macromediu piaţa se manifestă stabil, instabil sau turbulent, în acelaş timp putând fi mai mult sau mai puţin afectată de politica economică a statului sau de conjuncturile economice naţionale şi internaţionale.

Obiectivele cunoaşterii pieţei derivă din esenţa marketingului şi se referă în primul rând la trebuinţele care se transformă în cerere precum şi a posibilităţii de a o cuantifica, revigora sau stimula. În acelaşi timp oferta şi preţul sunt analizate ca fenomene în care este implicată concurenţa cu părţile sale tari sau slabe.

Deoarece întreprinderea se adresează unei părţi a pieţei, satisfăcând un număr restrâns de trebuinţe, de o importanţă deosebită este clasificare şi segmentarea pieţei, pentru a-şi defini locul şi posibilele evoluţii.

Piaţa poate fi apreciată din mai multe puncte de vedere, astfel:

• după natura obiectului schimbului (vânzării) acesta poate fi reprezentat de: bunuri omogene sau eterogene, de bunuri materiale sau servicii;

• după numărul "actorilor" care acţionează pe piaţă: mulţi, puţini;

• după dimensiunea economică a participanţilor: câte întreprinderi mici şi mijlocii şi câte mari unităţi;

• după comportamentul solicitanţilor: deplină libertate, mare mobilitate, comportare restrictivă.

Segmentarea, adică stabilirea unor criterii comune care să grupeze participanţii pe piaţă şi prin care să se limiteze sferele de interese, se face după criterii economice şi practice, care pot fi:

• piaţa factorilor de producţie a terenurilor, a capitalului sau forţei de muncă;

• piaţa bunurilor pentru producţie, materiale şi servicii;

• piaţa bunurilor de consumuri materiale şi servicii.

Segmentarea pieţei poate fi făcută şi după destinatarii (consumatorii) bunurilor pe diferite grupe de populaţie, după vârstă, după ocupaţii, după regiuni geografice, etc.