Studiul de Marketing privind Oferta de Cafea și Implicațiile Sale în Consumul Alimentar

Cap. I

De ce consumăm cafea?

Cei mai mulţi dintre noi ne trezim dimineaţa cu gândul la cafea. Mulţi oameni sunt dependenţi de această băutură. Actualmente se pune întrebarea care este cea mai bună cafea- Greu de spus. Depinde mult de gustul fiecăruia şi de efectele pe care dorim să le aibe cofeina asupra noastră.

În lume există peste 80 de soiuri de cafea. Pe plan mondial producătorii preferă cafeaua arabica, în proporţie de 70%. Restul producţiei se face din cafeaua robustă. Un motiv ar putea fi diferenţa de timp în care se formează boabele celor două soiuri. Cafeaua arabica are nevoie de 5-8 luni, iar cealaltă între 9 şi 11 luni. Cafeaua este apreciată în special pentru aroma ei. De aceea tehnologia şi etapele în procesul de prelucrare sunt atât de importante pentru obţinerea cafelei de calitate. Încă nu s-au descoperit toate componentele cafelei, asa că numai degustătorii instruiţi pot determina parametrii de calitate. Unora le place cafeaua doar pentru aromele sale. Alţii apelează la această bautură pentru efectele ei fiziologice asupra organismul nostru. Cofeina, principalul element din compoziţia bobului de cafea, stimulează sistemul nervos central şi accelerează viteza “prelucrării datelor” în corpul nostru. Oboseala care apare în special după mâncare este atenuată, activităţiile fizice şi intelectuale grele par mai puţin istovitoare după o cafea tare. Unii specialişti consideră că 4-5 ceşti de cafea pe zi reprezintă un consum moderat, fără efecte negative asupra sănatăţii. Alţii spun că o cantitate normală ar fi de 1-2 ceşti mici pe zi. În ambele cazuri condiţia esenţială este de a nu avea anumite boli, la care cafeaua este contraindicată. În fine, la efectele benefice de moment ale cafelei există şi reversul medaliei.

Consumul excesiv poate duce la apariţia tulburărilor la nivelul tubului digestiv, cu arsuri, jenă şi chiar dureri şi spasme gastrointestinale. Amestecul dintre o cantitate redusă de cafea şi lapte însă, este un adevărat hrănitor acceptabil şi pentru persoanele cu boli la care cafeaua este contraindicată. Dar numai cu avizul medicului.

Cap. II

Istoria cafelei

Istoria cafelei este la fel de bogată ca însăşi cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani. În Occident, istoria cafelei începe acum trei secole, dar în Orientul Mijlociu ea este consumată de toate paturile sociale încă din vechime.

Prima referinţă la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, dar cu multe secole înainte, existau multe legende arabe despre băutura misterioasă şi amară cu puteri stimulatoare. Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Roşii din Africa.

2.1. Legendele cafelei

La început, cafeaua era considerată aliment şi nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea şi prin amestecarea cu grăsime animală obţineau o pastă pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Începând cu anul 1000 î.e.n., renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafeaua în chip de medicament. Etiopienii obţineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate. Cafeaua creştea în mod natural şi în Peninsula Arabiei şi din secolul 11 aici cafeaua a fost preparată ca băutură caldă. Asa-numitele proprietăţi stimulative ale cafelei au fost considerate de mulţi în acele timpuri străvechi, generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua ca băutura şi-a câştigat o reputaţie mistică, învăluită în mister şi asociată cu preoţii şi doctorii. De aceea nu este surprinzător că mai multe legende puternice au apărut pentru a explica descoperirea acestei boabe magice.

O istorie apocrifă datând de pe la 1400, povesteşte despre un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate şi energice după ce mâncau fructele roşii care creşteau în tufişurile necunoscute de pe aceste meleaguri. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructe la o mănăstire din apropiere, unde stareţul a fiert fructele în apă. Acesta a obţinut un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga oboseala şi somnolenţa.

Cealaltă poveste este aceea a unui dervis musulman care a fost condamnat de duşmanii lui să rătăcească prin deşert şi astfel să moară de foame. În delirul său, tânărul a auzit o voce care îi spunea să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervisul a încercat să înmoaie fructele în apă şi când nu a reuşit, pur si simplu a băut lichidul acela. Interpretând supravieţuirea şi energia sa ca pe un semn de la Dumnezeu, s-a întors la ai săi si a răspandit credinţa şi reţeta acestei băuturi.

Asemenea legende sunt bineînţeles neconfirmate, dar există anumite fapte referitoare la răspândirea arborelui de cafea, care sunt bine documentate.

2.2. Răspândirea cafelei in lume

Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei cunoscută sub numele de "Kaffa". De acolo ea se răspândeşte în Yemen, apoi în Arabia şi Egipt. Cultivarea cafelei s-a extins rapid în toate aceste ţări şi servitul cafelei a devenit un obicei zilnic, plăcut. Spre sfărşitul sec. al XIV-lea, societăţile care practicau comerţul au început să-şi dea seama de marele potenţial pe care îl reprezintă cafeaua şi au lansat-o cu succes în Europa.

Cererea de cafea în Orientul Apropiat era extrem de mare şi toate transporturile de cafea care părăseau Yemenul cu destinaţia Alexandria si Constantinopol erau foarte bine controlate şi păzite pentru ca nici o plantă să nu iasă din ţară. În ciuda acestor restricţii, musulmanii în timpul pelerinajului lor la Mecca, au reuşit să ascundă şi să ia cu ei plante de cafea şi să le cultive în ţările lor. Astfel, a început cultivarea cafelei în India.

Cafeaua a intrat în Europa la acea vreme prin portul Veneţia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Băutura a devenit obişnuită în rândul populaţiei în momentul în care vânzătorii ambulanţi de limonadă au inclus-o în oferta lor ca alternativă la băuturile reci. De asemenea, mulţi dintre negustorii europeni au început sa bea cafea în călătoriile lor şi au adus acest obicei in Europa.

Pe la mijlocul secolului XVII, olandezii dominau comerţul naval şi au introdus cultivarea la scară mare a cafelei în coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi şi Bali. Cafeaua a ajuns în America Latina câteva decenii mai târziu când francezii au adus o plantă de cafea în Martinica. La jumatatea secolului XIX, o boală rară a plantelor s-a răspândit prin plantaţiile de cafea din Asia de sud-est şi culturile au fost compromise. Astfel, Brazilia a devenit cea mai mare producătoare de cafea, onoare pe care o deţine şi astăzi.

Este interesant că, deşi cafeaua este originară din Africa, cultivarea arborelui în această parte a lumii este relativ recentă. De fapt, plantatorii britanici au fost cei care au reintrodus creşterea cafelei în Africa, chiar după Primul Război Mondial, înfiinţând plantaţii în zone care ofereau un climat şi un sol propice înfloririi arborelui.

2.3. Ţări producătoare de cafea

Pe plan mondial ţările producătoare de cafea se situează între Tropicul Racului şi Tropicul Capricornului, acolo unde climatul este ideal de cald şi umed. Ţările pot fi grupate (în mare) în patru zone geogarfice.:

- America Centrală şi Caraibe

Aici se găseşte îndeosebi cafea Arabica spălată, în general de calitate foarte ridicată (Mexic, Panama şi insulele Caraibiene)

- America de Sud

În Brazilia se produc aproximativ 30 milioane de saci / an (1 sac = 60 kg), cantitate ce reprezintă cea mai mare producţie mondială de Arabica naturală – Columbia, Venezuela, Peru şi Ecuator produc Arabica spălată.