Studiul privind comportamentul consumatorilor de produse Coca-Cola

INTRODUCERE ÎN MERCEOLOGIA PRODUSELOR ALIMENTARE

Merceologia este ştiinţa care studiază valorile de întrebuinţare ale mărfurilor. Această ştiinţă studiază mărfurile din toate punctele de vedere şi anume: materii prime, procese tehnologice, structura, proprietăţi organoleptice, proprietăţi fizico-chimice, condiţii de calitate, metode de verificare a calităţii, clasificare, sortiment comercial, condiţie de ambalare, marcare, depozitare, transport.

Merceologia se ocupă de asemenea de îmbunătăţirea continuă a calităţii mărfurilor şi lărgirea sortimentelor, contribuind în acelaşi timp la menţinerea calităţii mărfurilor, la impulsionarea producţiei de mărfuri şi la împiedicarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.

Denumirea de merceologie provine de la cuvântul „merx” (din limba latină) care înseamnă marfa şi de la cuvântul “logos” (din limba greacă) care înseamnă studiu, vorbire, ştiinţă.

Fiind o ştiinţă multilaterală şi studiind mărfurile atât sub aspect etnic cât şi economic, merceologia foloseşte o serie de ştiinţe, cum sunt: ştiinţele naturale, chimia, fizica, matematica, ştiinţele economice.

In funcţie de natura şi felul mărfurilor pe care le studiază merceologia cuprinde două ramuri mari, şi anume:

- merceologia produselor alimentare;

- merceologia produselor nealimentare (industriale)

Produsul alimentar este constituit în marea majoritate a cazurilor dintr-un complex de substanţe organice şi anorganice necesare organismului uman. Prin intermediul produsului alimentar, organismul îşi procură substanţele necesare creşterii şi dezvoltării, obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale refacerii celulelor şi ţesuturilor. Orice produs alimentar posedă însuşiri de ordin estetic ce stau în atenţia consumatorului, valorificabile în contextul reiaţilor de piaţă.

Substanţele nutritive din alimente nu sunt asimilate complet în organism, ci într-o proporţie care depinde de natura alimentului, gradul de prelucrare tehnologică. Pentru un produs alimentar, valoarea nutritivă, respectiv substanţele nutritive pe care le furnizează organismul uman, într-o proporţie mai mare şi mai uşor asimilabilă, constituie notările în aprecierea calităţii.

Pentru a ţine pasul cu procesul de apariţie a noilor produse, merceologia întreprinde calitatea produselor, comportarea la utilizatorul productiv şi la consumator, păstrare, manipulare, transport şi desfacere, stabilirea termenului de garanţie şi a termenului de valabilitate, condiţiile optime de păstrare, ambalajul şi protecţia produsului. Testarea calităţi produselor trebuie să urmărească şi să verifice în ce măsură caracteristicile de calitate ale noilor produse se apropie de nivelul caracteristicilor de calitate atins pe plan mondial la acelaşi produs. In contextul ei general, testarea calităţi constituie o operaţiune necesară ce permite cunoaşterea valorilor de utilizare create de societate şi în special a calităţii noilor produse.

CAPITOLUL I.

CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND MĂRFURILE ALIMENTARE

Merceologia produselor alimentare studiază noţiunile generale de merceologie ale produselor alimentare, compoziţia chimică, valoarea energetică, calorică şi alimentară, bazele microbiologici, calitatea, păstrarea, transportul şi depozitarea mărfurilor.

1.1. Clasificarea mărfurilor alimentare.

Produsele alimentare studiate de merceologie se clasifică după originea lor in:

- produse alimentare de origine vegetală (cereale, produse obţinute din cereale, legume, fructe, semiconserve de legume şi fructe, ulei, amidon, glucoza, zahăr)

- produse alimentare de origine animală (grăsimi alimentare, lapte, produse lactate, ouă, came, peşte, produse din peşte)

- produse alimentare de origine minerală (apă minerală, sarea comestibilă)

Mărfurile alimentare, indiferent de gradul lor de prelucrare (materie primă, semifabricante şi produse finite), nu sunt numai simple valori de întrebuinţare ce fac obiect de comerţ realizat de piaţa economică, ci şi produse de însuşi specifice, destinate a se realiza pe piaţa metabolică.

Ambalajul este destinat să asigure protecţia şi integritatea produsului alimentar pe parcursul circuitului tehnic de la producător la consumator, înlesnind manipularea, transportul, depozitarea şi consumul. In anumite cazuri, ambalajul contribuie la îmbunătăţirea calităţii produsului.

Etichetarea reprezintă cel mai rapid şi cel mai simplu mod pentru informarea consumatorului. A apărut in paralel cu dezvoltarea producţiei de ambalare şi este purtătoare de informaţii necesare pentru informare cum ar fi: denumirea produsului, numele producătorului, locul de origine al produsului, data fabricaţiei, cantitatea.

1.2. Funcţiile produsului alimentar

Produsul alimentar este constituit în marea majoritate a cazurilor dintr-un complex de substanţe organice şi anorganice necesare organismului uman, alături de care se găsesc substanţe indiferente şi uneori substanţe antinutriţionale şi dăunătoare, aspecte ce se repercutează asupra funcţiilor. Prezenţa nutrienţilor în compoziţia chimică îi conferă o serie de proprietăţi ce se deosebesc fundamental şi calitativ de cele ale produsului industrial.

Prezent zi de zi în toate etapele formării şi dezvoltării personalităţii umane, produsul alimentar ocupă un loc primordial între factorii de viaţă ai omului, îndeplinind funcţii specifice, distinctive de funcţiile produsului industrial.

Funcţiile produsului alimentar îşi au originea în valoarea de utilizare (consum) însăşi, fiind o manifestare a acesteia; rolul produsului alimentar în hrănirea şi starea de sănătate a populaţiei se realizează printr-o paletă largă de funcţii care se manifestă pe mai multe planuri şi în strânsă interdependenţă cu structura, compoziţia chimică şi proprietăţile produsului.

Funcţia nutritivă

Funcţia nutritivă este una din cele mai complexe funcţii, fiind dată de ansamblul de substanţe din compoziţia produsului alimentar ce asigură nutrirea organismului uman, respectiv glucide, lipide, protide, săruri minerale, vitamine, acizi organici şi enzime. Prin intermediul produsului alimentar organismul îşi procură substanţele necesare creşterii şi dezvoltării, obţinerii energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale refacerii celulelor şi ţesuturilor.

Funcţia nutritivă este o funcţie dependentă de mai multe variabile:

F(N) = f (G,L,P,SM,V,A,E) în care:

G= glucidele

L= lipidele

P= protidele

SM= săruri minerale

V= vitamine

A= acizi

E= enzime

Forma specifică prin care se exprimă funcţia nutritivă a produsului alimentar este valoarea nutritivă.

Este cunoscut faptul că valoarea nutritivă este influenţată nu numai de substanţele din compoziţia chimică a produsului alimentar ci şi de alţi factori cum sunt: gradul de prelucrare tehnologică, denaturarea nutrienţilor şi pierderile cantitative ale acestora în timpul procesului tehnologic, coeficienţi de asimilare ai trofinelor, etc. modificările şi îmbunătăţirile care au loc în tehnologia agricolă sau de fabricaţie sub influenţa progresului tehnic în compoziţia chimică a materiilor prime agricole, în reţeta produsului alimentar, provoacă modificări şi îmbunătăţiri ale valorii nutritive, deci şi ale funcţiei nutritive.

Interesul pentru produsele alimentare noi creşte in condiţiile în care acestea posedă valoare nutritivă superioară, condiţie care în majoritatea cazurilor este îndeplinită.