Studiul privind satisfacția clienților SC Rădăcini Motor SRL Arad

Conceptul de Marketing

Ultimele decenii ale acestui secol au impus un nou concept – MARKETING – ce se vehiculează cu mare frecvenţă atât în teorie cât şi în practica social-economică.

Marketingul modern este considerat astăzi factorul esenţial al succesului unei organizaţii, indispensabil în dezvoltarea sa economico-socială, soluţie miraculoasă ce rezolvă problemele acesteia, instrument de bază în atingerea marilor performanţe, dar şi în evitarea riscului. El a devenit omniprezent întrucât “infuenţează viaţa fiecăruia, fiind mijlocul prin care se oferă oamenilor nivelul de trai” .

1.1 Puncte de vedere privind definirea marketingului

Conceptul de marketing, formulat la începutul secolului nostru, a cunoscut o dezvoltare rapidă, ce reflectă evoluţia economico-socială a acestui veac şi marchează “în fapt trecerea de la societatea de producţie la o societate de consum” . În lucrările de specialitate sunt prezentate numeroase opinii referitoare la conţinutul marketingului, cele mai multe abordând în mod unilateral marketingul, fie doar ca activitate economică sau modul de activităţi economice, fie ca proces economic, social, comercial, de corelare a cererii cu oferta, de schimbare sau transformare a produselor etc., fie ca o filozofie, ca o funcţiune a întreprinderii moderne, ca o funcţie managerială, ca o structură de instituţii etc.

Aceasta demonstrează că marketingul este un fenomen deosebit de complex ce îmbină teoria cu practica, fiecare punct de vedere relevând o latură sau alta a acestuia. “Practic – subliniază M. Baker – fiecare lucrare legată de marketing începe cu o altă definiţie”. Interesul deosebit acordat mai ales de economişti, dar nu numai de ei, acestui nou concept, s-a concretizat într-o multitudine de definiţii, care reflectă puncte de vedere de o mare diversitate, precum şi evoluţia în decursul timpului. Astfel, M. J. Baker, în lucrarea amintită după ce inventariază 12 definiţii, expune şi cele trei categorii de definiţii pe care le-a sintetizat Keith Croisier în baza analizei a peste 50 de definiţii. (“Ce anume este marketingul” în Quarterly Review of Marketing – ian. 1975). El trage concluzia, că definiţiile cercetate privesc marketingul: ca un proces, ca o filosofie şi ca pe o orientare prezentă atât la producător, cât şi la consumator.

O sinteză a opiniilor exprimate în perioada postbelică a condus pe specialişti la concluzia că în evoluţia marketingului s-au conturat trei etape:

I. caracterizată prin extinderea lui, introducând noţiunea de schimb;

II. concentrată spre marketing ca ştiinţă;

III. preocupată de utilizarea schematică a conceptului şi dezvoltarea folosirii lui într-o modalitate cât mai diferenţiată.

După părerea profesorului Johan A., unul din primii teoreticieni ai marketingului, într-un articol publicat în 1984 “Antropologia sistemelor de marketing: simboluri, înţelesuri şi moduri de viaţă în reţelele internaţionalizate” , pentru noţiunea de marketing se pot distinge trei perioade principale:

conceptul de marketing;

conceptul lărgit de marketing;

noul concept instituţionalizat

Dacă analizăm modul în care a fost definit conceptul de marketing pe parcursul acestor etape, putem distinge două categorii de definiţii .

I. definiţii clasice (narrow definitions) – cele vechi, cu o sferă restrânsă, îngustă, potrivit cărora marketingul se preocupă să dirijeze fluxul de la producător la consumator orientat spre vânzare, transpus în activitatea practică prin imperativul “vinde ce ai produs!”.

II. definiţii moderne (broad definition), de amplă extindere, complexe, care abordează marketingul ca pe un proces economico-social şi care se impune în practică prin imperativul “să produci numai ceea ce se poate vinde”.

Această nouă accepţiune a marketingului, afirmată în perioada postbelică, este rezultatul îndelungatelor eforturi de generalizare a experienţei practice şi teoretice la care şi-au adus contribuţii importante specialişti de marcă americani, englezi, francezi şi din alte ţări dezvoltate ale lumii, care au reuşit să evidenţieze trăsăturile caracteristice, funcţiile, mobilurile şi scopul noii orientări a activităţii agenţilor economici. Ele reflectă sistematizările conceptuale pe care le-a cunoscut marketingul, accentuând rolul lui în sublinierea priorităţii ce trebuie acordată consumatorului, vizând cum sublinia Huston , organizarea unei orientări simultane spre consumator şi spre profit.

Astfel, Ph. Kotler considerat unul din corifeii marketingului, a impus o definiţie de largă circulaţie, în care precizează că, la modul cel mai general, marketingul trebuie privit ca “activitatea umană orientată în direcţia satisfacerii nevoilor şi dorinţelor prin intermediul procesului schimbului” . El revine în lucrarea “Managementul Marketingului” cu precizări importante subliniind că “Marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse având o anumită valoare”.

De asemenea, explică esenţa conceptelor de bază ale marketingului modern: nevoi, dorinţe şi cereri; produse; valoare, cost şi satisfacţie; schimb, tranzacţii şi relaţii, pieţe; marketing şi marketeri.

Denner foarte sugestiv, concentrează definiţia într-o ecuaţie care îmbracă forma :

marketing = satisfacţia cererii + profitul .

De asemenea Jerome McCarthy în lucrarea “Basic Marketing” publicată în colaborare cu W.D. Perreault relevă faptul că “marketingul semnifică suma tuturor eforturilor dirijate de către o întreprindere în vederea satisfacerii consumatorilor săi cu un profit”.

Remarcabilă este maniera în care sistematizează prestigiosul colectiv al Catedrei de Marketing din ASE Bucureşti conţinutul marketingului, printr-o definiţie cuprinzătoare, care include “următoarele elemente: o concepţie modernă în orientarea întreprinderilor, concretizată într-un ansamblu coerent de activităţi practice, programate şi organizate prin utilizarea unor metode şi tehnici ştiinţifice” . În literatura deceniului nouă se constată o abordare a marketingului din perspectiva pluridisciplinară. Astfel, V.P.Buell consideră că marketingul se poate defini nu numai în termeni economici, cum ne-am obişnuit până acum, ci şi în termeni juridici, manageriali, iar M.J. Baker subliniază latura comportamentală şi cantitativă a marketingului abordată de psihologie, sociologie, matematică, etc.