Sursele cumpărării

1. Sursele de cumparare

In cazul in care are nevoie de un anumit produs, firma evalueaza oportunitatea de a-1 cumpara de la furnizori externi sau de a-1 realiza cu forte proprii. Decizia de procurare din afara organizatiei implica stabilirea surselor, ca o componenta majora a strategiei de cumparare. Decizia privind tipul relatiilor cu furnizorii este o alta componenta a strategiei de cumparare. Elaborarea strategiei referitoare la surse este urmata de o serie de decizii tactice, privind alegerea firmelor furnizoare. Pentru orice firma, managementul eficient al bazei de furnizori conditioneaza indeplinirea obiectivelor activitatilor de cumparare.

Cumpararea organizationala poate fi definita ca functia responsabila de obtinerea prin cumpare, inchiriere sau alte mijloace legale, a echipamentelor, materialelor, furniturilor si serviciilor necesare, in vederea utilizarii lor in cadrul productiei.

Cumpararea organizationala are 3 componente dupa cum urmeaza:1

1. Aprovizionare - reprezinta ansamblul operatiunilor care permit intreprinderii sa dispuna de bunuri si serviciile necesare activitatii sale si pe care trebuie sa le procure din exterior.

2. Cumparare - este o decizie punctuala de achizitionare a unui anumit bun in timp ce aprovizionarea consta in administrarea fluxurilor de bunuri si servicii de care intreprinderea are nevoie pentru continuitatea functionarii ei, satisfacerea cererii clientilor si asigurarea rentabilitatii.

3. Marketingul aprovizionarii

Cumpararea presupune:

- Procurarea de bunuri si servicii;

- Examinarea necesitatii de cumparare;

- Cumpararea la cel mai favorabil cost; 1 http://xa.yimg.com/kq/groups/21078959/879541703/name/Cumpararea.

- Selectia atenta a surselor

Obiectul cumpararii:

- imputuri care se regasesc in produsul finit;

- produse care nu se gasesc in produsul final – de sustinere a productiei;

- servicii necesare sustinerii productiei;

1. 1. Sursele de cumparare

Cumpararea si realizarea cu forte proprii vs cumparea din exterior.

Principalul aspect urmarit costul implicat:

 Costul marginal ( pret furnizor>< cost realizare+ pierdere de profit dat reorientarii fortei de munca;

 Costul de oportunitate – venit maxim obtinut daca acele capacitati ar face altceva

 Invatarea.

Decizia de a cumpara din surse externe are urmatoarele sustineri:2

1. Inexistenta de capacitate de productie disponibila si nici de forta de munca;

2. Costuri prea mari det de fabricarea unei cantitati mici de produse;

3. Cost mare al achiz utilaje speciale si forta de munca specializata

4. Evitarea de investitii pe TS;

5. Posibilitatea de reducere a stocurilor de materii prime si materiale;

6. Impartirea riscului financiar cu vanzatorul;

7. Obtinerea produsului necesar la un nivel de calitate inalt;

8. Posibilitati superioare de inovare ale furnizorului specializat;

9. Utilizarea propriilor capacitati pentru fabricarea de prod mai profitabile

10. Disp unor capacitati de prod execedentare;

11. Existenta abilitatilor de a produce un anumit articol;

12. Reducerea intervalului de timp necesar pentru obtinerea produsului;

13. Posibilitatea utilizarii unor deseuri rezultate din alte operatiuni; 2 http://xa.yimg.com/kq/groups/21078959/879541703/name/Cumpararea.

14. Cunoasterea anticipata a costurilor cu forta de munca;

15. Nivelul mai mic al costurilor;

16. Independenta fata de furnizori si fluctuatiile lor;

17. Oportunitatea dezvoltarii unor aptitudini de productie valoroase;

18. Mentinerea secretului de fabricatie pentru produsele de importanta critica

Relatiile dintre cumparator si vanzator

In procesul de elaborare a strategiei de cumparare, este necesara stabilirea tipurilor de relatii pe care firma clienta le va avea cu furnizorii, in ultimele decenii ale secolului XX, managementul strategic al relatiilor cu furnizorii a dobandit o importanta deosebita. Orientarea traditionala spre relatii de adversitate a fost inlocuita de preocuparile de dezvoltare a relatiilor de parteneriat. Interesul pentru parteneriat a fost stimulat de rezultatele experientei japoneze, ca efect al cresterii importurilor japoneze si al firmelor transplantate pe continentul american si european.

Comparativ cu relatiile traditionale, parteneriatul determina schimbari de profunzime in domeniul cumpararii. Furnizorul si clientul promoveaza obiective de interes reciproc, pe termen lung. Pretul cel mai scazut nu este principalul aspect considerat de cumparator. Conteaza costul total de achizitie, care include costurile indirecte si cele ascunse, respectiv cele datorate suspendarii livrarilor si onorarii cu intarziere a comenzilor. Calitatea nu trebuie sa fie doar controlata, ci asigurata prin mangementul calitatii totale. Numarul surselor se reduce, numeroase organizatii preferand sursa unica sau sursele duale. Partenerii invata sa aiba incredere in performantele si integritatea celeilalte parti.

Stabilirea si dezvoltarea relatiilor de parteneriat impune un demers atent planificat, din partea cumparatorului. Acest fapt nu exclude initiativa furnizorului de a stabili un parteneriat cu clientii, ca parte a strategiei sale de marketing.