Târguri și expoziții internaționale

CAPITOLUL I

Manifestări expoziţionale interne şi internaţionale - forme moderne de cucerire a pieţe1or

1. Conceptul de acţiune promoţională

Târgul reprezintă una din formele mai vechi ale comerţului. Să ne amintim, in acest sens, de târgurile de sclavi pentru procurarea forţei de muncă, târgurile existente încă din antichitate şi care au durat până la jumătatea secolului al XIX- lea în anumite zone ale globului, până la abolirea sclaviei.

De asemenea, să ne readucem în memorie unele consemnări istorice care menţionează că, odată cu răspândirea creştinismului, în Europa se organizau târguri in apropierea bisericilor şi mănăstirilor după terminarea slujbei religioase.

Originea noţiunii de târg, în accepţiunea contemporană a acestui cuvânt, are ca surse:

• fie cuvântul latin „feria" care înseamnă ,,sărbătoare" (zi în care aveau loc târgurile) şi care a devenit în limba franceza ,,foire" (Foire International de Nice, Foire International de Damas), şi limba engleza ,,fair" (de exemplu: International Spring Fair of Birmingham) şi ,,fiera" în limba italiană (Fiera del Levante care se ţine la Bari, Fiera Campionaria Bologna, târgul de mostre).

• fie cuvântul latin „missa" care înseamnă „slujbă" (religioasă) şi adoptat pe teritoriul actual al Germaniei sub formă de „messe" (de exemplu Leipziger Messe, Internationale Modemesse Fruchjar/herbst.1

• fie cuvântul slav „tergovli”, împământenit la noi în ţară sub denumirea de târg.

În limbajul popular din mediul rural, în înţelesul de târg mai sunt folosite şi noţiunile de ,,iarmaroc" sau ,,bâlci".

Din datele istorice consemnate la timpul său, cunoaştem că în secolele trecute, negustorii din meleagurile de dincolo şi dincoace de Carpaţi, întreţineau relaţii comerciale prin vizitarea lui ,,Leipziger Messe", târg care, de altfel, a obţinut privilegii încă din anul 1165 şi care este considerat ca primul târg internaţional.2

Din târgurile de la noi din ţară amintim ,,Bâlciul Internaţional de la Câmpulung Muscel din secolele XVI - XVIII. Până în secolul al XIX - lea târguri

1. „Dizionario del comercio internazionale”, Ed. Mondo Eonomico, 1995, vol 2.

2. Alexandru Puiu, „Management internaţional”, Ed. Independenţa Economică, Brăila, 1999

care aveau loc la anumite perioade aveau caracter de ,,târguri de mărfuri” cu vânzare-cumpărare imediată. Mărfurile erau livrate pe loc în schimbul banilor efectivi sau prin înmânarea de poliţe (cambii sau alte bilete la ordin, dacă se acordau credite pe termen scurt). Aceste ,,târguri de mărfuri" cumulau şi caracteristica de ,,târguri generale", întrucât aici se vindeau şi se cumpărau tot felul de mărfuri.

Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în special in secolul XX, dezvoltarea multilaterală a industriei a făcut posibilă producerea şi apariţia pe piaţă a milioanelor de produse, de sortimente şi calităţi variate şi cantităţi imense. Aceste produse nu mai puteau fi transportate (eventual şi depozitate) şi expuse 1a târg ca în perioadele anterioare şi astfel s-a născut ideea de a expune, în cadrul târgurilor, produse unicat sau în cantităţi mici, astfel erau expuse produsele de serie mică care erau considerate reprezentative, în scopul vânzării lor în modul acesta, târgurile de mărfuri s-au transformat în ,,târguri de mostre". Contractele de vânzare - cumpărare se încheiau în cadrul târgului, mostrele expuse şi pe considerentele „văzut - plăcut" sau ,,aşa cum este"; livrarea mărfurilor se efectua ulterior la termenele şi în locurile convenite precum şi plata (avans, plata integrală sau poliţe), conform clauzelor menţionate în contractul semnat de cei doi parteneri.