Tehnicile de Relații Publice mass-media și Suporturile Utilizate

1.Tehnicile de relaţii publice

În această primă parte, vom vorbi despre două tehnici fundamentale, comunicarea de masă şi, respectiv, comunicarea personalizată. Fiecare dintre ele presupune, la rândul ei, o serie de tehnici specializate.

1.1.Comunicarea de masă

Comunicarea de masă vizează un public de masă, nediferenţiat, în timp ce comunicarea personalizată se adresează unui public-ţintă bine definit.

Principalele tipuri de comunicare de masă sunt următoarele :

1.1.1.Relaţiile publice

Relaţiile publice urmăresc crearea unui sentiment de încredere şi simpatie între o organizaţie şi publicurile acesteia, în acest scop se apelează la diferite modalităţi de atragere a atenţiei mass-media sau a publicului respectivei organizaţii, în opoziţie cu publicitatea comercială, relaţiile publice încearcă să obţină spaţiu gratuit în presă.

Relaţiile publice utilizează ca prim instrument relaţiile cu presa, precum şi orice manifestare de tipul aniversărilor, vizitelor unor oficiali¬tăţi, inaugurărilor, lansărilor de produse etc. Trebuie sa reţinem ca relaţiile publice acopera o gamă largă de activităţi, pe care cu greu le-am putea enumera aici.

1.1.2.Relaţiile cu presa

Relaţiile cu presa se referă, după cum o arată şi numele, la toate legăturile pe care o organizaţie le poate stabili cu mass-media; aceste relaţii au drept scop promovarea în rândurile publicurilor-ţintă, prin canalele mediatice, a activităţii organizaţiei, a punctelor sale de vedere şi a personalităţii sale. Aceste acţiuni pot îmbrăca diverse forme, dintre care cele mai importante sunt comunicatele de presă, conferinţele de presă, întâlnirile şi briefing-urile.

1.1.3.Afacerile publice şi Activitatea de lobby

Afacerile publice reprezintă, ansamblul tehnicilor şi abordărilor utilizate de organizaţii în raporturile lor cu o serie de publicuri speciale. Organizaţiile vor folosi, prin urmare, relaţiile publice şi relaţiile cu presa pentru a crea o opinie publică favorabilă punctului lor de vedere în faţa instanţelor publice, dar şi aşa-numitul lobby, un tip special de demers care are drept scop să influenţeze deciziile publice

Lobby-iştii recurg la mass-media pentru a atrage simpatia publicului faţă de poziţia pe care o susţin, dar şi la relaţiile interpersonale, pentru a susţine acelaşi punct de vedere în faţa politicienilor.

1.1.4.Propaganda

Propagarea este o tehnică al cărei scop este menţinerea coerenţei mesajului ideologic în interiorul grupului, respectarea normelor sociale şi coeziunea acţiunilor, precum şi asigurarea dezvoltării grupului prin intermediul recrutării de noi aderenţi.

1.1.5.Publicitatea

Spre deosebire de tehnicile precedente, publicitatea implică un cost de achiziţie a spaţiilor de presă scrisă sau de antenă (în cazul audiovi¬zualului).

Publicitatea poate avea, şi ea, diverse forme. Există publicitate comercială, instituţională, socială, de conferire a prestigiului, de susţi¬nere, de argumentare pro şi contra unei poziţii.

1.1.6.Comunicarea directă

În ceea ce priveşte obişnuinţa publicului de a urmări emisiunile de televiziune, se înregistrează, din ce în ce mai pregnant, un fenomen particular. De la un an la altul, marile reţele de televiziune pierd din telespectatori în favoarea posturilor specializate.

1.1.7.Sponsorizarea

Sponsorizarea constă în alocarea unei anumite sume de bani sau în oferirea unor servicii, în schimbul cărora numele organizaţiei va fi afişat vizibil pe toată durata şi în toate spaţiile rezervate evenimentului.

1.2.Comunicarea personalizată

Comunicarea personalizată presupune ca ambele parţi implicate îşi vorbesc direct, fără vreo intermediere. Este vorba, oarecum, de ceea ce obişnuim sa numim "comunicare de proximitate", adică distanţa dintre organizaţie şi publicul-ţintă este redusă la minimum.

Principalele tipuri de comunicare personalizată:

1.2.1. De la persoană la persoană

Este vorba, în acest caz, de un ansamblu de relaţii în cadrul cărora cele două parţi interacţionează.

> Întâlnirea directă;

Aici se încadreaza toate formele de întâlniri între indivizi. Acest tip de comunicare este important în sensul că permite sursei să îşi adapteze discursul în funcţie de atitudinea pozitivă sau negativă a ţintei. Discursul este deci perfect controlat.