Tendințe în domeniul transporturilor de mărfuri

Capitolul 1. ASPECTE CONCEPTUALE

Ca definiție, transportul se referă la deplasarea mărfurilor, bunurilor, de la un loc la altul, respectiv de la furnizor la cumpărător/client. Termenul “transportare” vine din latină și este compus din trans (peste) și portare (a purta/a căra) (conform site-ului Wikipedia).

Ca scurtă istorie, transportul a apărut ca activitate odată cu existența omului. Având în vedere că limitele organismului uman în ceea ce privește parcurgerea distanțelor erau mult depășite, a fost nevoie de descoperirea unor căi și mijloace de transport de care se puteau folosi oamenii pentru a căra cantitățile mari de bunuri, nefiind posibilă calea fizică.

Infrastructura transporturilor cuprinde întreaga rețea de transport (străzi, autostrăzi, căi ferate, canale navigabile, culoare de zbor, conducte) și terminalele lor (autogări, stații feroviare, porturi, aeroporturi, etc.).

1.1TIPURI DE TRANSPORT

A. Transportul terestru reprezintă deplasarea pe pământ, adică pe spațiul terestru. Este cea mai răspândită formă de transport, oamenii putând să se deplaseze prin propriile forțe. Ca principal avantaj, este constul nul, având în vedere că nu se utilizează nici un mijloc de transport; însă, ca mare dezavantaj, durata transportului tinde să fie foarte mare.

B. Transportul feroviar ocupă al doilea loc pe plan mondial din punct de vedere al volumului de mărfuri transportate pe glob. S-au depus eforturi de organizare și expediere, ca reducere a duratei și prețului de transport. Se transportă, de obicei, mărfuri în sistem vrac pe distanțe mari.

Avantaje: flux continuu de transport, independență față de condițiile atmosferice, încasarea rapidă a contravalorii mărfurilor transportate (la predarea mărfii), cunoașterea din timp a tarifelor de expediere, flexibilitate datorită sistemului de transport containerizat.

C. Transportul rutier dispune de o mare mobilitate, putând circula pe orice fel de drum, în funcție de vreme, oferind cea mai mare eficiență pe distanțe scurte. Este flexibil în ceea ce privește ruta și perioada de operare. Mărfurile pot fi livrate direct la client, sau în anumite puncte, locații intermediare. Acest tip de transport oferă posibilitatea încărcării/descărcării directe la expediție, respectiv destinație, fără a fi nevoie de alte utilaje suplimentare.

Avantaje: viteze mai mari, pregătirea rapidă pentru transport, cheltuieli reduse.

Dezavantaje: timpul pierdut din cauza restricțiilor la controalele vamale (pe plan internațional), infrastructura slab dezvoltată în unele țări slab dezvoltate (pe plan internațional).

D. Transportul aerian folosește atât avioane mixte (pasageri și mărfuri), cât și specializate pe transportul mărfurilor. Acestea pot fi încărcate în regim de linie (ca trafic regulat), sau de charter (trafic neregulat, pe bază de contract între compania aeriană și beneficiar). Este preferat pentru transportul produselor perisabile, a celor de valoare ridicată și în cantități reduse. Pentru transportul de mărfuri, sunt folosite și elicopterele.

Avantaje: deplasarea rapidă, siguranța produselor de mare valoare, regularitatea zborurilor.

Dezavantaje: cel mai scump mijloc de transport pe tonă/km.

E. Transportul naval a înregistrat o creștere semnificativă în ceea ce privește comerțul mondial, transportului de meterie primă. Se transportă prin acest mijloc produse în sistem vrac, cu valoare unitară mică sau neperisabile. De obicei, se utilizează în combinație cu o altă modalitate de transport, pentru a ajunge în posesia clientului. Are loc atât național, cât și internațional.

Avantaje: rentabilitate - raport bun între costurile transportului și marfa transportată, creșterea numărului de participanți la schimburile comerciale.

Dezavantaje: este lent, deoarece depinde foarte mult de starea vremii.

F. Transportul prin conductă necesită o mare investiție pentru construirea acelor conducte necesare transportului, însă permite obținerea unui cost marginal redus pentru transportul fluidelor și produselor chimice. Este asociat cu transportul țițeiului și a gazelor naturale.

Conform site-ului Wikipedia, transportul terestru în România este reprezentat astfel:

- transport feroviar - căi ferate: 20077 km (a șaptea rețea feroviară ca mărime din Uniunea Europeană);

-transport rutier de persoane - rețea de drumuri: 198817 km, asfaltată: 60043 km, neasfaltată: 138774 km (statistica anului 2003);

-transport rutier de marfă - rețea de drumuri: 198817 km, asfaltată: 60043 km, neasfaltată: 138774 km (statistica anului 2003);

-transport prin conducte - rețea de transport prin conducte: gaz-3508 km; petrol-2427 km (statistica anului 2004).

1.2 TEHNOLOGII NECONVENȚIONALE DE TRANSPORT

Tehnologiile neconvenționale de transport presupun utilizarea mijloacelor de transport ce au un nivel de poluare mai mic, ce sunt construite pe baza următoarelor tehnici (conform site-ului Wikipedia):

- Utilizarea carburanților mai puțin poluanți - hidrogen, biogaz.

- Înlocuirea motoarelor clasice cu carburant cu motoare electrice, ce funcționează fără zgomot și nu poluează străzile.

Aceste tehnologii neconvenționale nu sunt încă organizate și integrate în rețelele obișnuite de transport, însă se dorește a fi incluse pentru reducerea poluării produse de automobile și supraaglomerării orașelor (creșterea numărului de mijloace de transport).