Tipologia Tranzacțiilor Bursiere

Orice economie modernă, competitivă şi capabilă să se adapteze la cerinţele actuale ale globalizării nu poate fi concepută fără existenţa şi funcţionarea în cadrul ei a unei pieţe de capital eficiente.

Capitalul este seva care hrăneşte economia, iar dacă canalele prin care circulă această sevă sunt insuficiente, inexistente sau greşit dimensionate progresul economic este pus sub semnul întrebării.

I. Conceptul de tranzacţie bursieră

La modul general, tranzacţia este definită ca o convenţie între două sau mai multe părţi, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial.

Prin tranzacţii bursiere înţelegem contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte active financiare, care se încheie pe piaţă secundară de capital cu mijlocirea agenţilor de bursă , respectiv a societăţilor de intermediere financiară autorizate. Aceste tranzacţii se vor efectua în conformitate cu legislaţia privind valorile mobiliare din ţara respectivă, şi cu regulamentele instituţiilor implicate (Bursa de Valori, instituţiile pieţei OTC etc.).

Interpretările cu privire la noţiunea de tranzacţie bursieră au evoluat treptat în timp, şi mai ales în ultima perioadă, astfel încât dacă în mod tradiţional erau considerate tranzacţii bursiere doar acele contracte încheiate în incinta bursei şi în timpul şedinţei de tranzacţionare, acum sunt acceptate ca fiind tranzacţii bursiere şi cele care sunt efectuate în afara bursei cu singura condiţie de a fi înregistrate aici. De altfel, acest lucru a fost impus de fenomenul de delocalizare a burselor, de globalizare precum şi de apariţia pieţelor OTC.

Piaţa OTC (Over-the-counter market) este o piaţă electronică, tranzacţiile fiind realizate prin reţeaua inter-dealeri-investitori. Această piata se supune unui număr relativ redus de reguli, acestea deoarece tranzacţiile cu valori mobiliare sunt negociate prin telefon şi încheiate prin intermediul unei reţele computerizate cu ajutorul căreia este realizată legatură între dealerii de acţiuni şi de obligaţiuni, şi nu în ringul unei burse. O caracteristica a pieţei OTC este negocierea directă a preţului de tranzacţie între dealeri, agenţi şi clienţi.

II. Tipologia tranzacţiilor bursiere

Există o mare varietate de tipuri de tranzacţii bursiere. Indiferent de natura lor, tehnica tranzacţiilor este marcată de modalitatea de lichidare şi de cursul la care se realizează aceasta. Astfel există două mari categorii de tranzacţii:

- la vedere

- la termen.

În funcţie de obiectul lor tranzacţiile bursiere se împart în tranzacţii cu:

- titluri financiare primare

- tranzacţii cu derivate financiare

În ceea ce priveşte tranzacţiile cu titluri financiare primare practica a instituit modelul tranzacţiilor:

- de tip american

- de tip european.

Tranzacţiile de tip american pot fi:

- for cash (pe bani gheaţă)

- on margin (pe credit)

- short selling ( pe baza de titluri împrumutate)

Tranzacţiile de tip european (după modelul pieţei bursiere franceze) pot fi:

- au comptant (la vedere, adică cu reglementare imediată)

- au reglement mensuel (la termen)

- a prime (operaţiuni condiţionale).

Tranzacţiile cu derivate financiare sunt reprezentate de:

- contractele futures

- contractele pe opţiuni.