Tranzacții Bursiere

I.Tipuri de tranzacţii bursiere

În sens larg, tranzacţiile bursiere cuprind toate contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte active financiare, încheiate pe piaţa secundară, indiferent dacă acestea se tranzacţionează la bursa propriu zisă sau pe pieţele interdealeri.

În sens restrâns, tranzacţiile bursiere se referă la contractele încheiate în

incinta burselor de valori, prin intermediul agenţilor de bursă şi în conformitate

reglementările pieţei bursiere.

După momentul executării contractului, se disting tranzacţii specifice pieţelor

de tip american şi tranzacţii încheiate la bursele de tip european.

La bursele de tip american se derulează următoarele categorii de tranzacţii:

a. tranzacţii cu lichidare imediată ( cash delivery ), când excutarea ( respectiv predarea valorilor mobiliare si plata acestora ) are loc chiar în ziua încheierii contractului;

b. tranzactii cu lichidare normală ( regular settlement ), care conduc la finalizarea operatiunilor într-un anumit număr de zile bursiere din momentul încheierii contactului ( între 3 si 7 zile);

c. tranzactii cu lichidare pe bază de aranjament special, caz în care lichidarea are loc la o scadentă dată, în functie de optiunea vînzătorului ( spre exemplu, în cel mult 60 de zile la NYSE sau în 19 zile de la contractare la TSE).

O categorie aparte a tranzactiilor de tip american sunt vînzările scurte ( short sales ), adică vânzare la bursă a unor valori mobiliare cu executarea contractului după formula lichidării normale, dar pe bază de titluri împrumutate .

Dacă se consideră natura contului deschis de client la firma broker, se disting:

a. tranzacţii pe bani gata ( cash ), care se derulează pe baza contului în numerar deţinut de client la firma broker;

b. tranzacţii în marjă ( margin trading ), care reprezintă cumpărări şi vânzări pe datorie efectuate prin contribuţia brokerului cu un credit în numerar sau cu împrumut pe titluri.

La bursele de tip european ( după modelul francez ) se deosebesc următoarele categorii de tranzacţii:

a. tranzacţii la vedere ( au comptant ), respectiv cele la care executarea contractului adică livrarea titlurilor şi plata preţului are loc imedia sau în cateva zile de la încheierea tranzacţiei la bursă;

b. tranzacţii la termen de o lună sau cu reglementare lunară ( a reglement mensuel ), care se încheie în bursă la un moment dat, urmând a fi executate la o dată fixă, în perioada de lichidare a lunii în curs sau într-una dinre lunile următoare;

c. tranzacţii ferme la termen, ce se încheie sub forma contractelor negociate de tip forward;

d. tranzacţii de tip condiţionat, care se execută la o dată viitoare, dar, spre deosebire de cele cu termen ferm, permit cumparătorului fie să aleagă între a executa contractul şi a abandona prima plătită iniţial, fie să se declare, la scadenţă, cumpărător sau vânzător, în funcţie de oportunităţile pieţei.

După scopul urmărit, operatiunile de bursă pot fi clasificate după cum urmează:

a. operatiuni simple de investire, generate de interesele vânzătorilor si cumpărătorilor. Acestea izvorăsc din nevoia de deplasare a capitalurilor disponibile, precum si din intentia de modificare a structurii portofoliului de valori mobiliare detinut sau pentru transformarea activelor financiare în lichidităti;

b. operatiuni de arbitraj, prin care se urmăreste obtinerea unui castig din diferenta de cursuri, fără ca practic un titlu pe o piată unde acesta cotează mai scump, încasându-se diferenţa de preţ. O formă a operaţiunii de arbitraj este spreading-ul, care se bazează pe diferenţa favorabilă dintre cursurile practicate;

c. operaţiuni de acoperire, prin care se urmăreşte evitarea pierderilor generate de evoluţia nefavorabilă a cursului bursier. În condiţiile unei pieţe instabile, se incearcă conservarea valorii activelor şi chiar obţinerea unui câştig. Acestea sunt operaţiuni de tip hedging;