Vinul

CAPITOLUL I

VINUL-TRECUT , PREZENT SI VIITOR

1.1. Importanta viticulturii in economia agricola nationala

1.1.1. Cultura vitei de vie in lume si in Romania

Vita de vie a fost cunoscuta si onorata din stravechi timpuri, fiind considerata simbol al fecunditati si sanatatii. La antici existau zei ai vitei de vie : Dionysis la greci, Bachus la romani; Osyris la egipteni, Oratal la arabi; Soma la indieni; Zabasius la daco-geti.

Daca parerile specialistilor cu privire la originea vitei de vie sunt controversate, in schimb ei sunt de acord ca viticultura isi are originea in Marea Caspica in urma cu 7000-9000 ani. Cultura propriu-zisa a vitei de vie a fost identificata in Asia , pe timpul sumerienilor si hititilor. In Europa, cei mai vechi viticultori au fost traci. Imitandu-i mai intai pe greci apoi perfectionandu-se, romani nu au incetat sa egaleze, devenind la randul lor iscusiti viticultori si vinificatori.

Pe teritoriul Frantei datorita faptului ca locuitori erau pastori sau luptatori si se ocupau mai putin cu cultura pamantului viticultura a fost practicata si cunoscuta mai tarziu. In secolul I, vita de vie a ajuns in Aquitania (Bordeaux si Gironde) in nordul Peninsulei Iberice si pe malurile Ronului, iar in secolul al III-lea pana in Britania si Panonia.

Portughezi, incepand cu secolul al III-lea, au amenajat pe malurile abrupte ale fluviului Duro un impresionant “monument al viticulturi portugheze si mondiale” in care se produce si astazi renumitul vin de Porto.

In tara noastra, pe baza rezultatelor arheologice la Histria, Candesti, Zimnicea s-a constat ca cele dintai urme de activitate viticola pe teritoriul patriei noastre dateaza din neolitic. Populatiile indigene, dacice s-au ocupat intens de cultura vitei de viei inainte chiar de colonizarile grecesti din secolele VII-VI i.e.n.

Dovezile existente atesta ca vita de vie se cultiva pe teritoriul tarii noastre de peste 5000 de ani. Ea a cunoscut o situatie infloritoare la geto-daci si agatarsi, precum si dupa cucerirea Daciei de catre romani, iar pe vremea migratiei popoarelor cultura vitei de vie constituia indeletnicirea de capetenie a stramosilor nostri.

Mostenita de la stramosi nostrii, daci si romani au cultivat soiuri autohtone de vita de vie si au folosit in sistem propriu de inmultire, taiere si sustinere a viei, viticultura va cunoaste pe teritoriul tari noastre o continua dezvoltare.

Acesta ocupatie este transmisa mai departe populatiilor satesti din provinciile romanesti Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania, binecunoscute si ele in istorie pentru calitatea vinurilor si pentru comertul lor.

Distrugerea viilor de catre filoxera incepand cu anul 1884 cind atacul acestei insecte a fost semnalat si pana spre finele anului trecut a dus la o decadere accentuata a viticulturi noastre. Aceasta a impus luarea unor masuri energice pentru stavilirea invaziei si apoi pentru reconstituirea patrimoniului viticol.

Suprafata viticola a ajungans la 220000 ha in ani 1946-1947 la circa 330000 ha in anul 1975, a crescut continuu productia la hectar, s-a imbunatatit sortimentul viticol al tarii punandu-se bazele unei viticulturi de tip nou cu vita nobila si vii de hibrizi. Modernizarea (de) plantatiilor de vii existente si infintarea de noi plantatii, precum si imbunatatirea tehnologiilor, asigura cresterea productiei de struguri si vinuri.

Calitatea vinurilor romanesti s-a impus prin succese remarcabile si la diferite expozitii, targuri si concursuri nationale si internationale incepand inca de la organizarea acestora.