Ecopolitica

Stau relaxată în fotoliu și mă uit ore în șir la emisiunile despre diverse proiecte ecologice de pe Decovery, mereu îmi pun aceleași semne de întrebare: de ce ei pot și noi nu? De ce ei reușesc iar noi nu? Ne lipsește oare imaginația? Aceste întrebări mi-au venit în minte atunci când am vazut documentarul despre restaurantul ecologic. E greu să reușești într-o afacere cu un restaurant. Printre altele localizarea e esențiala. Daniel Hoiseux, inginer și proprietar de restaurant a rezolvat aceasta problemă. În Montreal, Canada un nou tip de restaurant își face apariția., Daniel a inventat Muvbox-ul, este un restaurant care aduce un nou mod de a mânca. Muvbox este un container reciclat care se transformă în restaurant în 90 de secunde la apăsarea unui buton. Pentru Daniel muvbox înseamnă mai mult decât servirea celor mai bune rulouri cu homar din cartier. El încearcă să schimbe prejudecata care spune că nu ai cum să ai profit și să fii în același timp ecologic. A fi ecologic însemnă a nu folosi energia electrică din retea. Restaurantul are panouri solare și baterii, în curând va trece pe celule energetice sau chiar la generatoare eoliene. Lumina e generată de baterii prin leduri. Totul e gândit de la sursa de apă până la procesarea apei reziduale.

Încep aceste rânduri prin a-mi motiva alegerea în ceea ce priveşte tema referatului. În primul rând mi s-a părut un subiect destul de interesant. Ca şi suport am găsit destul de multe informaţii legate de ecopolitică. As putea spune chiar că am aflat multe lucruri noi despre gropile de gunoi din România și nu numai. Cred ca în momentul de faţă atât în România dar şi în străinătate se pune un accent destul de mare pe tot ceea ce priveşte mediul. Diferenţa dintre oamenii din alte ţări mai dezvoltate decât ţara noastră şi România este că ei privesc cu mai mult interes această problemă a mediului înconjurător şi încearcă să găsească cele mai potrivite căi pentru a trăi într-un mediu cât mai sănătos. Mi s-a părut interesant subiectul deoarece pot spune că ne priveşte pe fiecare în parte şi fiecare este dator să ajute mediul şi să se intereseze de situaţia actuală a lui. Mediul nu poate fi salvat singur, ci doar cu ajutorul nostru al tuturor, deasemenea doar un om sau doi nu pot face minuni însă dacă fiecare se implică cât de puţin atunci o să reuşim să facem ceea ce ne-am propus la nivel de ţară sau la nivelul Uniunii Europene. Mediu nu ţine de graniţele fiecarei ţări prin urmare toţi trebuie să ne facem datoria pentru că altfel nu doar noi în ţara noastră o să avem de suferit ci şi ceilalţi care nu au nici o vină. Mediul este un subiect destul de complex şi un domeniu vast. Este interesant de urmărit proiectele care se desfăşoară la nivelul României şi nu numai. Sunt oameni care se ocupă cu aşa ceva şi oameni care au o pasiune pentru mediu. Cei mai mulţi dintre noi ignorăm toate semnalele de alarmă pe care le trag reprezentanţii ONG-urilor sau membrii statului pentru că nu avem timp să le luăm în seamă.

Pe lângă faptul că a trebuit să citesc informaţii legate de mediu în general, m-a ajutat mult tema în sine să înţeleg şi să cunosc mai multe detalii legate de lumea în care trăim, de nepăsarea unora şi de implicarea altora cărora le pasă. Cel mai important lucru este acela de a fi interesat de informaţii, de a căuta informaţii şi de a încerca să dai un ajutor în ceea ce priveşte mediul pentru ca urmaşii noştrii să ducă o viată mai bună şi mai sănătoasă decât noi. Precizarea că „viitorul omenirii este în mâinile noastre" ne mai lasă o rază de speranță. Pentru ca dispunem astăzi, în cel de-al 12-lea ceas, practic de toate pârghiile necesare pentru a soluționa problematica ecoclimatică, cu excepția uneia, fundamentală însă: lipsa voinței politice, indispensabila pentru schimbarea reală a lucrurilor! Noroc că într-o societate democratică păna și voința politică rămâne o resursă regenerabilă! Când am ales să scriu despre ecopolitică mi-am dat seama că politicienii au un rol important ei fac legile și tot ei le schimbă. Tariceanu vrea centrale nucleare iar Videanu un nou proiect Roșia Montană.

Politicienii și-au dat seama cît de mult înseamnă mediul și cîți bani pot aduce în buzunarele lor proectele europene legate de mediu .

Ecologia politică își propune să transforme realul existent prin utilitarism și acțiune publică deschisă, problema mediului este o problemă a tuturor, de aceea tot mai deasă este implicarea politică. Politicienii mizează din ce în ce mai mult pe faptul că ecologia este indispensabilă prezentului și mai ales viitorului civilizației umane.

Astfel Directiva Uniunii Europene a impus o taxă pentru poluare și zgomot. Europenii garantează că veniturile obținute din aceste taxe vor fi utilizate pentru finanțarea în viitor a unui sistem de transporturi mai performante și mai puțin poluante. Toate activităţile de protejare şi conservare a mediuluiînconjurător şi de menţinere a sănătăţii oamenilor presupune un efort financiar, material şi uman însemnat din partea statului român. Dar, aşa cum spunea J.K.Galbraith „protecţia mediului nu aduce recompense materiale imediate; nevoia ca această protecţie să se bucure de un sprijin şi de o acţiune eficientă reprezintă un ţel în slujba căruia vor trebui luate urgent măsuri cu caracter public şi politic.”¹

¹ Galbraith J.K., Societatea perfectă. La ordinea zile: binele omului, Editura Eurosong & Book,

1997, pg.79

În România, protecţia mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al politicilor naţionale în anul 1990, când a fost înfiinţat pentru prima dată fostul Minister al Mediului; în 1992 a fost elaborat primul document oficial ce stabileşte obiectivele naţionale în domeniu – „Strategia Naţională de Protecţia Mediului”, reactualizată în 1996 şi în 2002. Strategia este structurată în două părţi: o trecere în revistă a principalelor resurse naturale, elemente privind starea economică şi calitatea factorilor de mediu şi strategia propriu-zisă, adică principiile generale de protecţie a mediului, priorităţile, obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung. Încă din 1996 se poate observa o adecvare a strategiei naţionale cu cea comunitară în ceea ce priveşte principiile, priorităţile şi obiectivele .

Astfel, principiile urmărite sunt:

- conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor;

- dezvoltarea durabilă;

- prevenirea poluării;

- conservarea biodiversităţii;

- conservarea moştenirii culturale şi istorice;

- principiul „poluatorul plăteşte”;

- stimularea activităţii de redresare a mediului (prin acordarea de subvenţii, credite cu dobândă mică).

În ceea ce priveşte priorităţile identificate, acestea reflectă nu numai nevoile naţionale dar şi tendinţele şi iniţiativele existente pe plan global, ele fiind:

- menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi calităţii vieţii;

- menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al naturii;

- apărarea împotriva calamităţilor şi accidentelor naturale;

- raportul maxim cost-beneficiu;

- respectarea programelor şi convenţiilor internaţionale privind protecţia mediului.

Gropile de gunoi din Romania

Aceste principii şi priorităţi urmărite nu sunt întocmai îndeplinite. Şi sunt multiple exemplele pe care le am şi care arată negru pe alb situaţia critică a mediului înconjurător și al politicienilor care nu fac altceva decât să ascundă gunoiul sub preş.