Etica în Jurnalism

CAP.I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Etica jurnalistică a străbătut un drum dificil, fiind situată undeva la granița dintre teorie și practică.

Etica este o disciplină liberală, care evaluează comportamentul uman voluntar ca fiind poztiv sau negativ, în funcție de principiile determinante ale unui anumit grup uman, social.

În ceea ce privește domeniul mass-media, oamenii de presă au datoria de a impune la locul de muncă respectarea cu strictețe a Codului Etic al Jurnaliștilor. Este ghidul fără de care reporterii, redactorii și editorii nu au nici o șansă de a menține rodul muncii lor -știrea, relatarea, ancheta, interviul, reportajul- la cote înalte de credibilitate.

Sunt reguli cunoscute sau cel puțin intuite de mare parte dintre cei angrenați în presă, însă puțini au înțeles că au obligația de a le aplica în munca de zi cu zi. A pune în practică regulile expuse în Codul Eticii înseamnă în primul rând a-ți respecta statutul de jurnalist profesionist. În general, instituțiile de presă tind să caute reguli dintre cele mai flexibile, iar multe nici nu vor sa audă de etică. Pe de altă parte, în numeroasele procese de calomnie intentate jurnaliștilor și instituțiilor media, invocarea regulilor de etică nu ar face decât să creeze o imagine favorabilă victemelor presei. În opinia autoarei Miruna Runcan, calomnia este privită ca “un fenomen de industrilizare care este pus pe seama comportamentului iresponsabil al oamenilor de presă, pentru lipsa de scrupule cu care macină faptul cotidian, devalorizându-l ori chiar mistificându-l.”

I.1. Reguli jurnalistice, interesul public, latura umană

Sunt trei planuri morale după care jurnaliștii se ghidează în permanență. Primul poate și cel mai important, implică latura profesională strict legată de Codul Eticii autoimpus sau insuflat de o anumită instituție de presă și de ceea ce se învață în școlile de jurnalism.

Intervin aici elemente gen “nu ai voie să furi informații” sau “nu ai voie să distorsionezi informațiile”. Un al doilea plan vizează aspectul civic, cetățenesc, potrivit căruia jurnalistul trebuie să servească interesul public. În al treilea rând, jurnalistul se confruntă în munca sa cu o latură umană, deloc de neglijat. Cele mai dificile probleme de etică implică luarea unei hotarâri cu privire la care din aceste trei planuri au prioritate atunci când ele se află în conflict.

I.2. Patronii din mass-media și normele de etică

Cele trei mari planuri după care se ghidează jurnaliștii pot fi cântărite cu ajutorul a două componente de bază: judecata și moralitatea. Mai puțină judecată sau o moralitate îndoielnică înseamnă în traducere liberă mai puține probleme de etică, ceea ce conduce întotdeauna la o presă sub standarde minime de calitate.

Faptul că știrile trebuie să fie adevărate a început să-i preocupe pe jurnaliști de puțin timp. Majoritatea ziarelor românești fac propagandă în aproape fiecare pagină. Unele din ele promovează o anume pagină de partid, altele reflectă interesele personale ale unui singur patron și nu puține îmbină armonios cele două tendințe. Pe de altă parte, se poate observa ușor că cei care cumpără ziarele sunt perfect conștienți de ceea ce vor citi. Practic, ei fac alegerea tocmai datorită acelui curent de opinie, acelei politici editoriale promovate de patroni. Dezamăgitor este faptul că numărul ziarelor, al posturilor de radio și de televiziune angrenate în servirea intereselor de grup sau individuale predomină pe piața comunicațiilor media, fără perspective imediate într-o schimbare în bine.