Presa Sportivă din Spania

Istoric

Regatul Spaniei sau Spania este o țară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franța și Andora de-a lungul Munților Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, de Spania aparțin două mici teritorii din nordul Africii (care includ orașele autonome Ceuta și Melilla), precum și enclava Llivia din Pirinei.

Teritoriul are o suprafaţă de 504,782 km şi este dominat de platouri înalte și de lanțuri muntoase ca și Pirineii și Sierra Nevada. Din acesti munți izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana și Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se invecineaza la est cu Marea Mediterană (conținând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare.

Etimologie

Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu care romanii se refereau la toată peninsula, și pe care l-au preluat din grecul „Hispanía", utilizat de către Artemidor din Efes (sec.I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărți a Occidentului, în care descrie amănunțit Hispania romană.

Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima civilizație non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau și încă se găsesc în abundență în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un iepure la picioarele ei.

Demografie

Se poate spune că Spania este compusă din multe nații dar a adoptat cultura castiliană ca să fie cea spaniolă, deși există o creștere a recunoașterii a altor naționalități înăuntrul țării, ca și a celei baște.

Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni:

• spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.

• catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), și părți ale comunității autonome Valencia (València, unde limba este denumită valenciană).

• basca (euskara) în Țara bascilor (Euskadi), și părți din Navarra.

• galiciana (galego) în Galicia (Galiza).

Catalana, galiciana și castiliana, mai comun denumită "spaniolă", sunt descendente ale limbii latine și au propriile lor dialecte; există de asemenea și alte dialecte romanice, ca și asturiana sau Bable în Asturias și părți din León, aragoneza în o parte din Aragón, și araneza (o variantă gascono-occitană) în Val d'Aran la nord-vest de Catalonia. Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit în sud-vestul Spaniei.

Numărul imigranților în Spania a explodat în ultimii zece ani, ajungând de la 500.000 în 1996 la circa 4,5 milioane în 2008, la o populație de 45 de milioane. În această perioadă, țara a cunoscut o creștere economică puternică.

Populația spaniolă are o rată a alfabetizării de 97 la sută (aproximativ 1 la suta din k2bărbaţi şi 2 la suta dintre femei sunt analfabete). Ca și în alte țări europene, alfabetizarea în Spania este mare și, practic, toată lumea vorbește limba spaniolă. Creșterea acestor limbi este strâns legat de creșterea de ziare publicate în aceste limbi.