Război și mass-media

1.1. Noul spectru al războaielor neconvenţionale- delimitări conceptuale

Au intrat în limbajul nostru curent, fie că ne referim la situaţii conflictuale internaţionale sau interne, fie că este vorba de campanii politice, electorale sau comerciale, termeni precum propaganda, război psihologic, electronic, mediatic, informaţional, relaţii publice sau campanie promoţională (vezi anexa 1). Folosim aceste cuvinte, cu rezonanţă adesea malefică, de fiecare dată când simţim că cineva încearcă să umble prin cotloanele minţii şi sufletelor noastre, având, desigur, un interes mai mult sau mai puţin ascuns. De fapt, în societatea informaţională contemporană, din ce în ce mai sofisticat tehnicizată, aproape nu trece o clipă fără ca cineva să nu încerce să ne influenţeze sau să ne orienteze într-un fel sau altul, ţintind convingerile, motivaţiile, preferinţele, atitudinile sau comportamentele noastre într-un anume scop, pe care nu totdeauna reuşim să-1 identificăm cu precizie.

În spatele acestor cuvinte se ascund însă tot atâtea concepte militare, unele „exportate" direct din perimetrul societăţii de consum spre câmpurile de luptă, ce au apărut în ultimii zece-cincisprezece ani, pe fondul exploziei tehnologice mondiale şi al confruntării omenirii cu cel de-al treilea val, cel al erei informatice. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că doctrinele şi strategiile militare mai ales ale marilor puteri includ definiţii ale acestor noi tipuri de războaie neconvenţionale şi neletale, ale căror instrumente (arme) sunt perfecţionate neîncetat în exerciţii militare curente, pentru a fi aplicate în acţiuni reale. De la ţară la ţară, de la organizaţie la organizaţie, definiţia acestor războaie neletale, dar teribil de eficiente, variază prin anumite nuanţe şi delimitări corespunzătoare doctrinei militare a emiţătorului, fără a se abate de la câteva elemente constitutive, pe care vom încerca să le identificăm în cele ce urmează.

1.1.1. Războiul informaţional

Primul lucru care se poate spune despre războiul informaţional, cel psihologic, cel mediatic, cel imagologic, cel electronic, de comandă şi control, despre propagandă sau despre relaţiile publice militare (în timp de criză sau război) este că ele se întrepătrund atât prin obiectivele urmărite, cât şi prin metodele şi instrumentele folosite, dând naştere la confuzii nu numai de natură conceptuală, dar şi în identificarea lor pe timpul acţiunilor reale în teren. Conform analistului militar locotenent colonelul ing. Vasile Păun, războiul informaţional poate fi considerat drept cadrul general al tuturor acestor confruntări neletale, pe care le înglobează (vezi anexa n). Războiul informaţional cuprinde acele acţiuni desfăşurate în timp de criză sau război şi îndreptate împotriva informaţiilor sau sistemelor informatice ale adversarului (concomitent cu protejarea propriilor informaţii şi sisteme informatice) în scopul atingerii unor obiective sau influentării anumitor ţinte.

Spre deosebire de formele clasice, multimilenare de ducere a războiului, în care amplitudinea forţei fizice desfăşurate era determinantă, în confruntările moderne lupta se poartă, într-o măsură din ce în ce mai mare, pe tărâmul inteligenţei şi al psihicului omenesc. Diferenţa fundamentală dintre războaiele purtate timp de cinci mii de ani şi cele desfăşurate în ultimele decenii rezidă tocmai în inversarea raportului de predominanţă dintre forţa fizică şi aceea a inteligenţei. Componenta inteligentă a războiului (diversiunea, vicleşugul, spionajul, motivaţia luptătorilor sau competenţa şi experienţa militară a comandanţilor de la diversele eşaloane) a figurat în tot acest timp în umbra marilor desfăşurări de forţă, ca o soluţie ce se dovedea uneori extrem de eficientă. Astăzi dimpotrivă, războiul tinde să devină în primul rând o confruntare a puterii inteligenţelor şi psihicului combatanţilor, confruntare de care depinde soarta batăliilor clasice din teren. Schimbarea raportului dintre forţa fizică şi aceea a inteligenţei beligeranţilor în desfăşurarea războaielor contemporane (cu precădere cele de după războiul din Golful Persic) este rezultatul colosalului salt tehnologic al omenirii (din valul doi industrial, în valul trei informatic, aşa cum ar spune soţii Alvin şi Heidi Toffler) care are acum la dispoziţie acele mijloace de acţiune neletală ce-i permit exact acea „intervenţie chirurgicală", ieri inimaginabilă, altfel decât prin distrugeri şi nimiciri masive.