Reportajul TV de la General la Particular

Lucrarea de fata se doreste în primul rînd un ghid pentru jurnalistii de televiziune începatori. Nu dorim ca în urma citirii acestei lucrari sa va lansati în ore îndelungi de filozofare, ci sa aveti un concept clar al reportajului TV. Nu veti gasi în rîndurile ce urmeaza descoperiri jurnalistice fenomenale, pentru ca nu asta a fost scopul pe care ni l-am propus. Am dorit sa concentram în cele ce urmeaza un set de instructiuni si reguli generale bine-stiute. Consideram o astfel de lucrare importanta anume prin faptul ca nu înceraca sa teoretizeze aspecte ale unei profesii prin definitie de actiune, ci dimpotriva sa ofere niste puncte de pornire. Definitiile si explicatiile sînt elementele care compun în cea mai mare parte textele ce urmeaza. Asta pentru a ne pastra liberi de interpretari si decizii determinate si inflexibile.

Din punct de vedere etimologic reportajul este un raport. Pe parcursul evolutiei jurnalismului însa, în mod firesc, a aparut o serie de trasaturi specifice ale termenului. Ceea ce au în comun (raportul si reportajul) este faptul de a comporta informatie. Pe de alta parte cele mai generale deosebiri se axeaza pe nivelul continutului, scopurile informatiei, formularea si modalitatile de transmitere a acesteia. Daca raportul e un act de comunicare între initiati, atunci reportajul înseamna o adaptare a informatiei pentru masele largi.

Specificul de baza al reportajului se axeaza pe jurnalist (reporter), care se afla la fata locului si intra în contact direct cu evenimentul. Acesta e momentul în care reporterul îsi exercita functia de a culege si prelucra informatia, pentru a o formula în mesaj si transmite receptorilor.

La fel ca alte genuri jurnalistice, reportajul combina o serie de elemente: informativitate, accesibilitate, credibilitate, coerenta, claritate.

Pentru început vom aborda cîteva teme mai generale, care au rolul de a ne aduce de la general la particular, dupa care vom trece la reportaj.

Jurnalismul este într-o continua evolutie, iar termenii utilizati în jurnalism capata noi si noi conotatii. S-ar putea ca în cîtiva ani multe din aceasta lucrare sa nu mai aiba o valoare similara cu cea din momentul scrierii. Deaceea rugam cititorul sa atraga atentia asupra ideilor si directiilor din text.

DE LA MASS-MEDIA LA REPORTAJUL TV

Carti, ziare, reviste, radio, televiziune, cinematograf, Internet, iata canalele mass-media considerate a fi cele mai generale si importante. În ciuda unor încercari înca existente, în mare s-a depasit deja momentul în care se încerca a demonstra superioritatea unui canal în raport cu celelate. De-a lungul anilor, însa si ziarele si radioul si televiziunea si-au delimitat coordonatele în spatiul mediatic.

Pentru a citi un ziar nu e nevoie de energie electrica, pentru a asculta un post de radio nu e nevoie de un monitor si un acumulator portabil, pentru a privi o emisiune TV nu e nevoie sa platesti un abonament de utilizare a Internetului. Cel din urma canal este si el considerat, în aceasta faza de copilarie a sa, ca fiind superior celorlalte. Se crede ca Internetul va suprima restul de mass-media prin simplul fapt ca le va include. Ramîne sa vedem.

Prin cele zise în rîndurile de mai sus am încercat sa spunem ca exista un specific al fiecarui canal mass-media. Iata de ce problema nu consta în suprematia unui canal fata de altele ci în tipul si forma de mesaj pe care dorim sa le transmitem, promovam, receptionam, adoptam etc. În mod particular fiecare gen jurnalistic ar avea anumite conotatii în functie de canalul mass-media în care este încadrat. De aici si motivatia acestei lucrari.

Am ales reportajul televizat deoarece consideram televiziunea ca fiind canalul proxim pentru acest gen jurnalistic. Reportajul înseamna relatare, informare de la fata locului, introducerea cît mai completa a receptorului în subiect.

Daca o analiza minutioasa a unei probleme tine de specificul presei scrise, iar radioul detine avantajul în ce priveste stirile scurte, datorita accesibilitatii sale, atunci motivul pentru care cineva include televizorul este de a vedea ce s-a întîmplat, auzi sunete de la fata locului si asculta comentarii succinte pe marginea evenimentului. Cu alte cuvinte televiziunea este canalul care prin definitie prevaleaza la capitolul acoperirii audio-video a unui fenomen. Dincolo de acest avantaj exista însa si conditia unei relatari calitative, iar pentru a obtine calitate trebuie sa stim si sa putem anumite lucruri.