Studiu de caz Florin Piersic Junior - imagine personală prin mass-media

Argument

Primul lucru pe care îl auzim despre un om atunci când facem cunoştinţă cu el este numele său, aceasta fiind şi prima mască, prima componentă identitară care ne dă ceva de înţeles despre cel care stă în faţa noastră. Numele în sine vine alături de un set de aşteptări, indică o apartenenţă la un anumit gen, la o anumită clasă socială, la o anumită etnie şi aşa mai departe. Cu cât numele are rezonanţă, cu atât este mai greu să păşeşti în afara lui, să îţi croieşti propria biografie fără să fii urmărit de moştenirea familiei. Acesta este şi cazul lui Florin Piersic Junior, care nu este identificat numai prin numele de familie cu celebrul său părinte, un actor român foarte popular, ci îi poartă întreg numele cu adăugarea „junior”, fapt care face şi mai grea construirea unei biografii independente, conexiunea trasându-se inevitabil chiar în momentul rostirii numelui.

Prima amprentă pe care o poartă imaginea lui Florin Piersic Junior este aşadar cea a apartenenţei familiale: este fiul celebrului actor căruia îi poartă numele. Personajul s-a făcut simţit în sfera publică artistică prin numeroasele sale valenţe, acesta fiind prezentat în diferite lumini profesionale, respectiv actor de teatru şi de film, regizor, scenarist, editorialist, romancier.

Principala motivaţie pentru alegerea acestui personaj rezidă tocmai în acest context familial. Este cunoscută importanţa pe care o joacă părintele de acelaşi sex pentru copil, pentru maniera în care acesta îşi structurează apoi modelul valoric, dimensiunile rolurilor în interpretarea simbolică individuală şi proiectarea lor prin performare. Raportarea la modelul părintelui este inevitabilă, socializarea primară reprezentând baza educaţiei, prima modelare care îşi pune amprenta cel mai puternic asupra copilului.

Ce se întâmplă însă în momentul în care modelul, patern în acest caz, este foarte puternic? De obicei, dacă părintele a excelat într-un anumit domeniu, copilul este confruntat cu aşteptări ridicate din partea celorlalţi cu privire la propria performanţă, resimţind astfel presiuni puternice din exterior pentru a-şi juca rolul cu succes. În această situaţie, se conturează două opţiuni. Una este acceptarea modelului, construirea propriilor aspiraţii în conformitate cu acesta, respectarea fidelă a prescripţiilor derivate din performanţa părintelui, iar cea de-a doua este structurarea modelului prin antiteză cu figura paternă, de obicei prin mijloacele rebeliunii, independenţei, nonconformismului. Toate acestea sunt intensificate în momentul opţiunii pentru afirmarea în acelaşi mediu, fapt care creşte presiunea considerabil şi face ca personajul să adopte cea de-a doua tactică, cea de construcţie prin antiteză.

Pilonul de bază al imaginii sale este cel de nonconformist, jemenfichist, care îşi păstrează coerenţa intactă în glisarea de la „a arăta” la „a performa”, situat la polul opus faţă de imaginea tatălui său, eternul pasional, guvernat de emoţii puternice, de un romatism structural care îl plasează în sfere onirice. Rebeliunea, excentricitatea, nonconformistul sunt frecvent, dacă nu chiar permanent, asociate imaginii lui Florin Piersic Junior, iar efectele pot fi în funcţie de maniera de gestionare unele pozitive sau negative.

În luna martie a anului 2011, Florin Piersic Junior şi-a lansat primul roman intitulat „Romantic Porno”, adăugând astfel o altă dimensiune imaginii sale, care intră într-o relaţie interesantă cu rolul de fiu, fiind singura dintre manifestările artistice de până în prezent pe care tatăl său nu a exploatat-o, dar şi cu rolul de nonconformist, rebel, excentric asociat frecvent, dacă nu chiar permanent, imaginii personajului, al căror efecte pot fi în funcţie de maniera de gestionare unele pozitive sau negative. În lucrarea aceasta, ne-am propus să studiem maniera în care cele trei roluri intră în relaţie, pornind de la premiza că lansarea romanului reprezintă o oportunitate din punctul de vedere al imaginii personale.

Biografia personalităţii

Contextul general

Florin Piersic Junior s-a născut în oraşul Bucureşti pe data de 18 iulie 1968 şi a crescut în spatele cortinelor, fiind rodul unui cuplu de actori, Tatiana Iekel din echipa Teatrului Mic şi celebrul Florin Piersic, eternul cuceritor. Deşi neataşat de imaginea tatălui său, dar purtând totuşi pecetea numelui, prima mască socială moştenită, acesta urmează aceeaşi cale ca şi părintele său, absolvind secţia de actorie de la Academia de Teatru şi Film în anul 1991.

Apare şi în producţii T.V. începând chiar din anul absolvirii când ia parte la „Patima de sub ulmi” de Eugene O’Neill, „Negustorii ambulanţi” de Murray Schisgal (1996), „Călătorie de vis” de Tudor Popescu (2004) şi „La urgenţă”. La zece ani de la debutul ca actor de filme, ce datează din 1999 cu filmul „Le dernier plan” de Benoit Peeters, apare în rolul principal al filmului „Călătoria lui Gruber” în regia lui Radu Gabrea. Anul 2009 este prolific pentru rolurile din filme, acesta jucând în „Bibliotheque Pascal” în regia lui Haidu Szabolcz, „Bip” în regia lui George Dorobanţu, „Pac eşti mort” în regia lui Dan Chişu şi „Contratimp 2” în regia lui Jesus del Cerro. Apare şi înainte de acest an în filme, dar mai sporadic: „Ce lume veselă” (2002), „Dunărea. Donau. Dunav. Duna” (2003), „18.36” (2003), „Fix Alert” (2005), „Eminescu versus Eminescu” (2005), „Youth without Youth” de Francis Ford Coppola (2006), „Town Creek” (2008). Biografia sa profesională se prezintă ca fiind marcată de participarea la o serie de producţii româneşti, dar şi la cele semnate de regizori străini după cum se observă la o răsfoire a cv-ului.

Şi în teatru a primit roluri în piese celebre de la Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra, Teatrul Act şi Metropolis printre care se numără cele din „Comedia erorilor” de Shakespeare, „Regăsire” de Luigi Pirandello, „Matraguna” de Machiavelli, „Patul lui Procust” după Camil Petrescu. Conform informaţiilor disponibile, până în prezent a jucat în mai mult de zece piese de teatru.