Rolul jocului didactic în lecția de matematică

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

I.1.LOCUL SI ROLUL MATEMATICII IN ANTRENAREA GANDIRII ELEVULUI

În condiţiile actuale de tranziţie, şcoala românească trebuie să renască, să fie cu adevărat expresia vie, puternică, reală a năzuinţelor neamului nostru, nu numai de a-i conserva valenţele culturale şi sufleteşti moştenite, ci de a crea valori noi în vederea desăvârşirii fiinţei sale naţionale. Ea trebuie să aibă ca ideal formarea de specialişti bine pregătiţi profesional, capabili de a se angaja creator în efortul constructiv al ţării.

Epoca contemporană are nevoie de inteligenţa creatoare, de oameni cu gândire independentă, creativă. Jean Piaget menţionează că în societatea contemporană însăşi condiţia de existenţă a omului se concentrează tot mai mult către inteligenţă şi creativitate, adică inteligenţa activă.

Şi pe plan mondial există preocupări majore în acest sens. Putem evidenţia pe J. Piaget în conceptul de număr natural, pe Z. T. Dienes care a venit cu jocurile logice de construcţii bazate pe formă (patru valori:cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), culoare (trei valori:albastru, roşu, galben), mărime (două valori:mare, mic), grosime(două valori: gros, subţire). Importante sunt, de asemenea, şi cercetările experimentale care s-au bazat pe fundamentare teoretică şi care au căpătat o largă răspândire.

Direcţiile de evoluţie a învăţământului matematic în ciclul primar sunt următoarele:

- conştientizarea obiectelor formative, creşterea ponderii formativului în întreaga activitate, având ca vector o didactică a intelectului;

- apropierea matematicii şcolare de matematică - ştiinţă contemporană, în sensul reducerii decalajului dintre acestea;

- învăţarea structurată, modulară a conţinuturilor, ce permite extrapolări în concentre numerice succesive, în reducerea timpului destinat formării unor deprinderi calculatorii;

- accentuarea caracterului interdisciplinar al cunoştinţelor şi priceperilor matematice, precum şi o mai evidentă conectare la cotidian, la realitatea înconjurătoare;

- dobândirea unor strategii de rezolvare a problemelor (nu numai probleme cu soluţie unică, ci şi probleme cu mai multe soluţii sau probleme fără soluţie, apariţia unor probleme cu răspuns non-cantitativ), cu extensia activităţilor suplimentare şi a compunerii de probleme.

Toate acestea se înscriu în formula idealului pedagogic al învăţământului românesc: formarea personalităţii deschise, adaptabilă la schimbări de tip inovator.

Nevoia omului de a se adapta în continuu la situaţii, la procese şi probleme de muncă mereu noi, impun ca şcoala, o dată cu funcţia ei informativă, să dezvolte şi atitudinile intelectuale ale elevilor, independenţa şi creativitatea gândirii. O contribuţie esenţială la realizarea acestei sarcini o dă studiul matematicii în manieră modernă.

Matematica, pătrunzând în aproape toate domeniile de cercetare şi aducându-şi contribuţia la dezvoltarea tuturor ştiinţelor, este chemată să-şi îndeplinească rolul de factor esenţial la adaptarea rapidă a fiecărui cetăţean la cerinţele mereu crescânde ale societăţii în care trăim. Bazele unei bune pregătiri şi formări matematice se pun încă din clasele primare, cu accentul pe dezvoltarea capacităţii intelectuale ale elevilor şi a priceperii de a le utiliza în mod creator.

Pentru a mări eficienţa formativă a învăţământului în clasele I-IV, se cere asigurarea în primul rând a calităţii cunoştinţelor pe care şi le însuşesc copii. Metodele şi mijloacele de învăţare trebuie să pună accentul pe copil. Ele trebuie să insiste pe motivaţie şi de aceea se axează pe activităţile ludice şi pe acelea care corespund intereselor elevilor. În scopul realizării acestui deziderat, trebuie găsite procedee care să solicite activitatea elevilor. Copilul trebuie îndrumat în permanenţă ca tot ceea ce scrie să treacă prin filtrul gândirii. Lucrul trebuie să fie individualizat. Cadrul didactic trebuie să intervină în activitate şi trebuie să participe astfel încât elevii să dobândească cunoştinţe şi deprinderi de natură matematică.

Mijloacele de învăţământ rămân cel mai adesea manualele care se cer mereu înbunătăţite, dar este necesar a fi folosite mai mult fişele de lucru şi alte materiale didactice adecvate.

Noii generaţii trebuie să i se transmită spiritul matematic, gustul şi mijloacele de a opera cu regulile raţionamentului bine condus. Experienţa demonstrează că elevii din clasa I şi chiar mai devreme pot să-şi însuşească sau cel puţin să înţeleagă sau să fie familiarizaţi cu conţinutul unor noţiuni de matematică modernă. Prin introducerea predării în spiritul unor asemenea concepte, pe baza unor metode euristice, prin antrenarea gândirii elevilor la un efort gradat şi judicios dozat, prin însuşirea matematicii prin efort propriu, în clasele I-IV se pot pregătii condiţiile pentru un învăţământ unitar şi structural al matematicii. De asemenea, pe această cale se poate spori eficienţa formativă a învăţământului matematic, contribuind cu precădere la dezvoltarea mobilităţii gândirii şi la sporirea interesului elevilor pentru studiul matematicii.

Matematica modernă următeşte antrenarea sistemică şi gradată a gândirii elevilor în rezolvarea exerciţiilor şi problemelor, disciplinarea gândirii elevilor şi formarea capacităţii de a gândii condesat, în tensiune maximă, care solicită gândirea la un efort susţinut şi gradat.