Cuprins
- Cap. I Studiu Ambreiaj 3
- 1.1 Destinatia ,conditiile impuse si clasificarea ambreaiajului 3
- 1.2 Ambreiajele mecanice 4
- 1.2.1 Principiul de functionare si clasificare a ambreiajelor mecanice 4
- 1.2.2 Tipuri constructive de ambreiaje mecanice 6
- Cap. II Studiu cutie de viteze 7
- 2.1 Destinatia, conditiile impuse si clasificarea cutiilor de viteze 8
- 2.2 Partile componente ale cutiei de viteze 9
- 2.2.1 Mecanismul reductor 9
- 2.2.2 Mecanismul de comanda a cutiei de viteze 15
- 2.2.3 Dispozitivul de fixare a treptelor 16
- 2.2.4 Dispozitivul de zavorire a treptelor 17
- 2.3 Tipuri constructive de cutii de viteze 18
- 2.3.1 Cutii de viteze pentru autoturisme 18
- 2.3.2 Cutii de viteze pentru autocamioane si autobuze 19
- 2.4 Cutii de viteze planetare 20
- 2.5 Cutii de viteze continue (progresive) 21
- 2.5.1 Generalitati. Transmisii continue 21
- 2.5.2 Cutia de viteze hidrodinamica 22
- 2.6 Materiele utilizate la constructia cutiilor de viteze 22
- 2.7 Defecte in exploatare ale cutiei de viteze si inlaturarera lor 23
- 2.8 Intretinerea cutiei de viteze 25
- 2.9 Defecte si tehnologia de reconditionare a cutiei de viteze 26
- 2.10 Norme specifice de securitatea muncii pentru intretinerea si repararea autovehiculelor 32
- Cap. III Calculul dinamic 40
- 3.1 Calculul de tractiune al autovehiculului 40
- 3.1.1 Stabilirea parametrilor constructivi 40
- 3.1.2 Stabilirea si repartizarea greutatii pe punti 40
- 3.1.3 Alegere pneurilor si stabilirea razei dinamice 41
- 3.1.4 Calculul caracteristici externe a motorului Pe ,Me, c , C = f(n) 41
- 3.1.5 Stabilirea vitezei maxime a autovehiculului 44
- 3.1.6 Determinarea rapoartelor de transmitere 44
- 3.2 Performantele autovehiculului 45
- 3.2.1 Caracteristicile motorului 45
- 3.2.2 Timpul si spatiul de demaraj 57
- 3.2.3 Bilantul de putere pe treptele autocamionului 57
- 3.2.4 Franarea autovehiculului 64
- 3.2.5 Stabilitatea autovehiculului 76
- 3.2.6 Oscilatiile autocamionului 87
- Cap. IV Calculul ambreiajului 90
- 4.1 Calculul si constructia ambreiajului 90
- 4.1.1 Adoptarea coeficientului de siguranta 90
- 4.1.2 Dimensionarea suprafetelor de frecare 90
- 4.1.3 Incarcarea specifica pe garniturile de frictiune 91
- 4.1.4 Calculul arcurilor de presiune 91
- 4.2 Calculul arborelui ambreiajului 92
- 4.3 Alegerea amortizoarelor de oscilatii 92
- 4.4 Calculul urechilor de fixare. 93
- 4.5 Calculul termic al ambreiajului 94
- 4.6 Calculul mecanismului de actionare 95
- Cap. V Calculul cutiei de viteze 96
- 5.1 Generalitati 96
- 5.2 Alegerea schemei de organizare a cutiei de viteze 97
- 5.3 Calculul cutiei de viteza 97
- 5.3.1 Calculul rotilor dintate 97
- 5.3.2 Determinarea elementelor geometrice ale tuturor rotilor 98
- 5.3.3 Calculul rotilor dintate pentru treapta I-a dupa metoda ISO 106
- 5.3.4 Stabilirea fortelor din angrenaje pentru fiecare treapta de viteza 112
- 5.3.5 Calculul reactiunilor din lagarele arborilor din cutia de viteze pentru fiecare treapta 113
- 5.3.6 Calculul de rezistenta al arborilor la incovoiere si torsiune 115
- BIBLIOGRAFIE 120
Extras din proiect
1.1 Destinatia ,conditiile impuse si clasificarea ambreaiajului
Ambreiajul face parte din transmisia automobilului si este intercalat intre motor si cutia de viteze, reprezentând organul de transmitere a momentului de la arborele cotit al motorului la cutia de viteze.
Funcţiile ambreiajului sunt următoarele:
• permite la pornirea automobilului cuplarea progresiva a motorului, care se afla in funcţiune, cu celelalte organe ale transmisiei, care, in acel moment, stau pe loc;
• permite cuplarea si decuplarea in timpul mersului automobilului motorului cu transmisia, la schimbarea treptelor de viteze;
• protejează la suprasarcini celelalte organe ale transmisiei.
Ambreiajul trebui sa îndeplinească anumite condiţii, si anume:
• sa permită decuplarea completa si cat mai rapida a motorului de transmisie, pentru ca schimbarea treptelor sa se facă fara şocuri;
• sa decupleze cu eforturi minime din partea conducătorului, fara a se obţine insa o cursa la pedala mai mare de 120-200 mm. Forţa la pedala necesara declupari nu trebuie sa depaseasca 150 N la autoturisme si 250 N la autocamioane si autobuze;
• partile conduse sa aibă o greutate cat mai redusa pentru ca schimbarea treptelor sa se facă fara şocuri sa fie suficient de progresiv pentru a se evita pornirea brusca din loc a automobilului;
• sa asigure in stare cuplata o îmbinare perfecta intre motor si transmisie;
• sa permită eliminarea căldurii care se produce in timpul procesului de cuplare prin patinarea suprafeţelor de frecare;
• sa amortizeze vibraţiile ce se produc in transmisie;
• sa aibă o construcţie simpla si ieftina;
• sa fie cat mai uşor de intretinut si de reglat si sa ofere siguranţa.
Ambreiajele se clasifica după principiul de funcţionare si după tipul mecanismului de comanda.
După principiul de funcţionare ambreiajele pot fi: mecanice, hidrodinamice, combinate si electromagnetice.
După tipul mecanismului de comanda ,ambreiajele pot fi cu comanda: mecanica, hidraulica, pneumatica si electrica.
După modul de realizare a comenzi, ambreiajele pot fi: neautomate si automate.
1.2 Ambreiajele mecanice
1.2.1 Principiul de functionare si clasificare a ambreiajelor mecanice
Principiul de funcţionare.
Funcţionarea ambreiajului mecanic se bazează pe forţele de frecare care apar intre doua sau mai multe perechi de suprafeţe sub acţiunea unei forte de apăsare. Partile componente ale unui ambreiaj (fig. 1.1) sunt grupate astfel: partea conducătoare; partea condusa; mecanismul de acţionare. Partea conducătoare a ambreiajului este solidara la rotaţie cu volantul motorului, iar partea condusa cu arborele ambreiajului.
Pe volantul al motorului este apăsat discul condus de către discul de presiune
datorita forţei dezvoltate de arcurile. Discul condus se poate deplasa axial pe canelurile arborelui al ambreiajului. Pentru a mari coeficientul de frecare. Discul de presiune este solidar la rotaţie cu volantul prin intermediul carcasei. Fig. 1.1 Partile componente ale ambreiajului
Partea conducătoare a ambreiajului este formata din: volantul, discul de presiune, carcasa si arcurile de presiune.
Partea condusa se compune din: discul condus cu garniturile de frecare si arborele ambreiajului.
Prin frecare ce ia naştere intre suprafeţele de contact ale volantului si discul de presiune pe de o parte si suprafeţele discului condus pe de alta parte, momentul motor este transmis arborelui primar al cutiei de viteza si mai departe, prin celelalte organe ale transmisiei, la rotile motoare.
Daca se apasă asupra pedalei mecanismului de comanda al ambreiajului, forţa se transmite prin parghia cu furca la manşonul discului de presiune si învingând forţa dezvoltata de arcurile, depărtează discul de frecare, iar momentul motor nu se transmite mai departe; aceasta este poziţia decuplat a ambreiajului.
Cuplarea din nou a ambreiajului se realizează prin eliberarea lina a pedalei, după care arcurile vor apasă din nou discul de presiune pe discul condus, iar acesta din urma pe volant.
Atâta timp cat intre suprafeţele de frecare ale discurilor si volantului nu exista o apăsare mare, forţa de frecare care ia naştere intre aceste suprafeţe va fi mica . In acest caz, ambreiajul nu va putea transmite întregul moment motor si in consecinţa, va exista o alunecare intre volant si discul condus, motiv pentru care discul va avea o turaţie mai mica. Aceasta este perioada de patinare a ambreiajului. In aceasta situaţie se va transmite prin ambreiaj numai o parte din momentul motor. In perioada de patinare a ambreiajului, o parte din energia mecanica se transforma in energie termica,
iar ambreiajul se incalzeste, producând uzura mai rapida a garniturilor de frecare ale discului condus.
La eliberarea completa a pedalei ambreiajului, forţa de apăsare dezvoltata de arcuri este suficient de mare pentru ase transmite in întregime momentul motor.
Clasificarea ambreiajelor mecanice.
Ambreiajele macanice utilizate la automobile se clasifica după mai multe criterii.
După forma geometrica a suprafeţelor de frecare, ambreiajele pot fi: cu discuri, cu saboţi si cu conuri.
După numărul arcurilor de presiune si modul de dispunere a lor, ambreiajele pot fi: cu mai multe arcuri dispuse periferic si cu un singur arc central.
După numărul discurilor conduse, ambreiajele pot fi: cu un disc, cu doua discuri si cu mai multe discuri.
După modul de obţinere a forţei de apăsare, ambreiajele pot fi: simple, semicentrifuge si centrifuge.
După condiţiile de lucru ale suprafeţelor de frecare, ambreiajele pot fi: uscate sau in ulei.
După tipul mecanismului de comanda, ambreiajele pot fi cu comanda: mecanica, hidraulica, cu servomecanism si automata.
După modul de realizare a debreierii, ambreiajele pot fi: cu debreire manuala, semiautomata, automata.
1.2.2 Tipuri constructive de ambreiaje mecanice
Ambreiajul monodisc simplu cu arcuri periferice. In figura 1.1 este reprezentata contructia uni ambreiaj monodisc simplu cu arcuri periferice.
Partile componente ale ambreiajului se grupează in: organe conducătoare, organe conduse si mecanismul de comanda.
Organele conducătoare sunt: volantul, împreuna cu carcasa, discul de presiune, arcurile de presiune si pârghiile de declupare.
Discul de presiune este solidara rotaţie cu volantul si se poate deplasa axial. Arcurile, care realizează forţa de apăsare a suprafeţelor de frecare, sunt aşezate intre discul de presiune si carcasa ambreiajului. Pârghiile de deplasare sunt prevăzute cu doua puncte de articulaţie: unul in discul de presiune si celalalt in carcasa.
Bibliografie
1. Şoica A., Câmpian O., „Siguranţa pasivă şi progresele ei”, editura Universităţii „Transilvania”, Braşov
2. Câmpian O. ş.a., „Calculul dinamic al autovehiculelor”, editura Universităţii „Transilvania”, Braşov.
3. Untaru M. ş.a., „Calculul şi construcţia automobilelor”, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
4. Gafitanu M. ş.a., „Organe de maşini”, editura tehnică, Bucureşti, 1981.
5. ***, www.roman.ro
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ambreiajul.doc