Analiza macroscopică și analiza metalografică

Analiza macroscopica

Analiza macroscopica reprezinta examinarea de ansamblu cu ochiul liber, cu lupa sau cu ajutorul stereomicroscopului, la mariri reduse (sub 100x) a semifabricatelor, pieselor, sculelor sau a probelor special pregatite in acest scop (rupture,sectiuni). Prin aceasta analiza se pot obtine informatii despre tehnologia de fabricatie (turnare, deformare plastica,sudare,acoperire galvanica, etc.), dar si detalii asupra conditiilor de oxploatare (ruperi la solicitari statice sau prin oboseala, pete de coroziune, etc.

Analiza macroscopica poate fi atat o metoda de control intermediary, cat si final. Importanta ei este cu atat mai mare cu cat aceasta metoda este simpla sin u necesita utilaje speciale, putand fi controlat un numar mare de piese.

Cererea se poate efectua:

- pe suprafata de rupere sau de formare (solodofocare, condensare, etc.);

- pe suprafete preparate special (slefuite si atacate cu un reactiv).

Prin macroanaliza pot fi evidentiate si determinate defecte care s-au format in diferite stadii tehnologice de fabricatie, si anume:

- defecte de capacitate (retasuri, porozitati, sufluri, fisuri), de la suprafata sau din profunzimea produsului; acestea difera ca natura (geneza), marime, distributie relative (concentrate sau dispersate) si pot constitui cause de rebutare a produselor;

- defecte de material; prezenta incluziunilor nemetalice exogene (zgura, material refractar sau de formare) sau metalice (picaturi reci, corpuri straine);

- natura sau cauza unor ruperi, provocate sau accidentale (rupere ductile, fragile, la cald, la oboseala);

- grosimea stratului superficial (calit, carburat, etc) si uniformitatea acestuia.

Prin atac cu reactivi specifici naturii materialului metallic, structurii sau defectului de evidentiat se pot reliefa etrogenitati macroscopice de tipul:

- cristalizare neomogena;

- neomogenitati chimice;

- neomogenitati mecanice.

Analiza suprafetelor de rupere sau de solidificare

Natura materialului

Informatii privind calitatea materialului se pot obtine prin corelarea culorii acestuia cu densitatea, proprietatile magnetice, rezistenta la coroziune.

Astfel, cuprul are culoarea rosie; alamele cu maxin 10% zinc, bronzurile cu staniu, plumb sau beriliu – rosiatica; alamele cu mai putin de 10% zinc, bronzurile cu aluminiu – galben, galben – verzui; aluminiu si nichel – gri deschis, iar otelul gri putin mai inchis; zincul – gri albastrui; fonta alba, staniul alb argintiu; fontele cenusii – gri inchis. In casura (suprafata de rupere) proaspata a fontelor cenusii, grafitul se desprinde ca un praf negru unsuros.

Dupa densitate, materialele metalice sunt:

- ultrausoare: magneziu, beriliu;

- usoare: aluminiu, siliciu;

- semiusoare: titan, vanadium, germanium;

- grele: zinc, staniu, crom, mangan, fier, cobalt;

- foarte grele: argint, plumb, mercur;

- deosebit de grele: aur platina.

Dupa proprietatile magnetice, materialele pot fi:

- diamagnetice, slab respinse de campul magnetic: cupru, aur, argint, sinc;

- paramagnetice, slab atrase de campul magnetic: aluminiu, staniu, magneziu, platina, crom, titan, otel inoxidabil austenitic, etc;

- feromagnetice, puternic atrase de campul magnetic: fier, cobalt, nichel si aliajele lor, feritele, etc.

Dupa rezistenta la coroziune, exprimata prin viteza de coroziune, materialele sunt:

- necorodabile;

- stabile;

- corodabile.

Structura si defectele de solidificare

In casura (ruptura) unui lingou se poate urmarii structura acestuia. Se disting trei zone cu granulatie diferentiala (fig. 3.1. din anexa):

- zona exterioara cu granulatie fina (zona marginala sau crusta);

- zona columnara;

- zona centrala;