Asamblări cu Pene și cu Știfturi

ARGUMENT

În construcţia de maşini asamblarea demontabila este definita printr-un sistem de legătura intre doua elemente, uşor montabile si demontabile, prin care se pot transmite in întregime forţele de solicitare.

Asigurarea asamblării-dezasamblării repetate, fără deteriorarea pieselor componente, este posibila prin utilizarea unor elemente specifice, numite organe de asam¬blare. Cele mai utilizate organe de asamblare sunt : penele longitudinale si cele inelare ; bolţurile şi ştifturile ; inelele ondulate; elementele profilate sau cele canelate ; piesele filetate etc.

ASAMBLĂRI CU PENE ŞI CU ŞTIFTURI

Penele sunt organe de maşini folosite ca elemente intermediare de legătura intre doua piese cu axa geometrică longitudinala comuna (fig. 1). Ele sunt folosite foarte mult atât in construcţia asamblărilor fixe, cat si in cea a asamblărilor mobile-ghidate, care necesita montări-demontări repetate. De obicei, prin pene se realizează legătura dintre arbori si butuci.

Cu aceste elemente se pot realiza asamblări simple, relativ precise, cu gabarit redus, ieftine si cu montare-demontare rapida. Dintre principalele dezavantaj e ale asamblărilor cu pene se menţionează : introducerea unor concentratori de tensiune periculoşi atât in arbore cat si in butuc, datorita variaţiei brute a secţiunii in zona de montaj, deformării pieselor asamblate prin baterea penei înclinate. Aceste neajunsuri le limitează domeniul de aplicare in construcţia unor maşini moderne, de mare putere si turaţie.

Clasificarea penelor si a ştifturilor are la baza următoarele criterii:

— poziţia penei in raport cu elementele asamblate, care împarte penele In transversale (fig. 1, a, b) si in longitudinale (fig. 1, c— i);

— rolul funcţional le grupează in : organe de fixare sau solidarizare a elementelor asamblate, de reglare sau de ghidare.

Penele si ştifturile longitudinale se montează cu axa longitudinala paralela cu axa comuna a pieselor împănate (asamblate) (fig. 1, c—i). Penele si ştifturile transversale se asamblează cu axa longitudinala perpendiculara pe axa comuna a pieselor (fig.1, a, b).

Principalele forme geometrice ale penelor sunt indicate in figura.1.

Materiale si indicaţii constructive de baza. Otelul OL 50 tras la rece, cu secţiunea dreptunghiulara sau pătrata este preferat.

Stifturile de siguranţa se executa din oteluri mai puţin rezistente, ca : OL 32, QL 37, OL 42.

Tehnologia moderna a început sa utilizeze materiale plastice (policlorura de vinil) pentru executarea penelor. Acest material se poate turna direct an canalele de pana practicate in zona înpănării.

Penele si ştifturile transversale se construiesc cu conicitate sau cu o înclinare 1 : 50 1 : 100. Aceasta înclinare este necesara pentru a asigura si împănarea prin autoblocarea elementelor supuse asamblării, fără a recurge la alte elemente constructive suplimentare.

Fig. 1. Principalele forme constructive de pene si reprezentarea lor schematica

Asamblări cu pene şi cu ştifturi transversale

Asamblările cu pene. transversale (fig. 1, a) se utilizează la montarea unor piese cilindrice. Asamblările cu aceste tipuri de pene pot fi uşor si rapid demontate. Execuţia acestui tip de pana si a canalelor in care se montează este mai costisitoare, ceea ce le face mai puţin utilizabile decât ştifturile transversale.

Asamblările cu ştifturi transversale pot implini aceeasi functie ca si penele transversale, dar cu aceeasi forma constructiva, pot fi utilizate si pentru asamblări longitudinale (fig 2, i, j). Unele ştifturi au o ascunsa forma constructiva incit montarea si demontarea lor repetata nu, este posibila fără deteriorare (fig. 2, d, g).

Penele transversale si ştifturile conice se montează prin batere cu ciocanul sau prin presare. Capetele lor sunt racordate pentru a nu se strivi, in zona de contact. După batere, in perioada de serviciu a pieselor asamblate, penele sau ştifturile trebuie sa nu se demonteze de la sine, adică trebuie sa rămână autoblocate, panta fiind foarte mica (1 : 50 — 1 : 10D) deci