Ax melcat

Cap. 1 Adaosurile de prelucrare

1.1 Determinarea adaosurilor de prelucrare

și a dimensiunilor intermediare

În construcția de mașini, pentru obținerea pieselor cu precizia necesară și calitatea suprafețelor impuse de condițiile funcționale, este necesar, de obicei, ca de pe semifabricat să se îndepărteze prin așchiere straturi de material care constituie adaosurile de prelucrare.

Determinarea adaosurilor de prelucrare este strâns legată de calculul dimensiunilor intermediare și al dimensiunilor semifabricatului. Pe baza dimensiunilor se proiectează dispozitivele pentru prelucrări pe mașini-unelte, verificatoare de tipul calibre, se stabilesc dimensiunile sculelor așchietoare la operațiile succesive de prelucrare a găurilor: burghiu, lărgitor, alezor etc. Stabilirea unor valori optime ale adaosurilor de prelucrare permite efectuarea calculelor corecte ale masei semifabricatelor și al consumurilor specific de material, precum și al regimurilor de așchiere și normale tehnice de timp pentru operațiile de prelucrare mecanică prin așchiere.

Adaosul de prelucrare intermediară este stratul de material ce se îndepărtează la operația respectivă de prelucrare prin așchierea de pe suprafața considerată.

Adaosul total al unei suprafețe reprezintă, deci, suma adaosurilor intermediare necesare pentru prelucrarea completă a suprafețelor considerate.

Adaosurile de prelucrare pot fi simetrice și asimetrice.

Calculul analytic al adaosurilor de prelucrare se efectuează numai după stabilirea traseului tehnologic, cu precizia schemei de orientare și a schemei de fixare la fiecare operație și precizia procedeului de obținere a semifabricatului.

Adaosul de prelucrare intermediary minim, pentru prelucrarea prin metoda obținerii automate a preciziei dimensiunilor, se calculează cu:

- pentru adaosurile simetrice (pe diametru) la suprafețe exterioare și interioare de revoluție:

2Api min=2×( Rzi−1+ Si−1)+ 2×√ρi−12+εi2 [1,pag.191, (3.3)]

- pentru adaosuri asimetric (unilaterale) pentru o singură suprafață plană:

Api min = Rzi−1+Si−1+ρi−1+εi [1,pag.192, (3.4)]

Notațiile folosite sunt:

- notăm cu indicele i-1 - operația precedentă și cu i - operația curentă

- Api min adaosul de prelucrare minim pentru operația (fazei) i, considerat pe rază

- Rzi−1 înălțimea neregularităților profilului, rezultat de la operația (fazei) precedentă

- Si−1 adâncimea stratului superficial defect, format la operația (fazei) precedentă

- ρi−1 abaterile spațiale ale suprafeței de prelucrat față de bazele tehnologice ale piesei, rămâne după efectuarea operației (fazei) precedente

- ε???? eroarea de instalare a suprefeței de prelucrat (inițiale) la operația sau faza considerată i

În unele cazuri concrete de prelucrare, unde din componentele adaosului de prelucrare minim se pot exclude din relația de calcul astfel:

- după tratamentele termice și termochimice ale pieselor din oțeluri, stratul superficial frebuie păstrat încât mai mare măsură, deoarece proprietățile utile ale acestui strat se micșorează rapid odată cu mărimea adaosului înlăturat la rectificare. Din acest motiv, la calculul adaosului pentru rectificarea pieselor din oțel tratate termic se axclude termenul S din relația de calcul

- la prelucrarea suprafețelor de revoluție cu orientarea semifabricatului pe găuri de centrare, între vârfuri, eroarea de instalare poate fi considerată zero pe direcție radială

- la prelucrarea găurilor cu scule așchietoare care se autocentrează după gaura inițială (broșe, alezoare) abaterile spațiale de înclinare și deplasare ale axei găurii nu pot fi înlăturate și de aceea termenul ????????−1,

se exclude din relația de calcul, totodată datorită autocentrării sculei, eroarea de instalare este zero.

- La suprafețele lustruite, adaosul de prelucrare este determinat de înălțimea neregularităților, de erorile de reglare a sculei la dimensiune și de uzura acesteia, care nu depășesc de obicei ½ din toleranța de prelucrare.