Cercetări Experimentale Privind Încercarea Nakazima

Domeniu: Mecanică

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 119 în total

Cuvinte : 20703

Mărime: 6.05MB (arhivat)

Publicat de: Angel Trifan

Puncte necesare: 12

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Maier Catalina

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” – GALAŢI - FACULTATEA DE MECANICĂ - SPECIALIZAREA: TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cuprins
Capitolul I
Prezentarea generală a proceselor de deformare plastică
1.1. Generalităţi 3
1.2. Analiza procesului de ambutisare 8
1.3. Analiza stării de eforturi unitare 9
1.4. Ambutisarea cu încălzirea flanşei semifabricatului 12
1.5.Vibroambutisarea şi ambutisarea cu ultrasunete 13
1.6. Tratamente termice aplicate pieselor ambutisate 16
1.7. Importanţa razei de ambutisare 16
1.8. Metode de analiză a prelucrabilitaţii prin ambutisare a tablelor subţiri 17
1.9 Caracterizarea comportamentului mecanic al tablelor metalice 34
1.10. Legile principale ale deformării plastice a solidelor 35
1.10.1. Caracteristicile comportamentului plastic al metalelor 35
1.11. Idei principale în modelarea comportamentului plastic al metalelor 38
1.11.1. Descompunerea deformaţiilor în deformaţii elastice şi plastice 38
1.11.2. Criteriul de curgere 38
1.11.3. Legile de calcul a ecruisării 41
1.11.4. Legea curgerii plastice 43
1.11.5. Magnitudinea deformaţiei plastice – condiţii principale 43
1.11.6. Direcţia deformării plastice – legea de curgere 44
1.12. Curbe limită de deformare 49
1.12.1 Utilizarea metodei curbelor limită de deformare în practica industrială 51
1.12.2. Metode experimentale de determinare a curbelor limită de deformare 54
1.13.1. Dezvoltarea tehnicilor de măsurare a deformaţiilor 54
Capitolul 2
Cercetări experimentale privind încercarea Nakazima 59
Capitolul 3
Analiza tehnologică a reperului 64
3.1. Analiza tehnologică a reperului (piesă îndoită în U) 64
3.1.1.Posibilităţi de realizare prin alte procedee decât deformare plastică la rece 65
3.1.2. Posibilităţi de realizare prin deformare plastică la rece 65
3.1.3. Analiza tehnologiei reperului 66
3.2. Determinarea formei şi dimensiunilor semifabricatului 67
3.3. Stabilirea materialului si a semifabricatului necesar 68
3.4. Eficienţa utilizării materialului 68
3.5. Proiectarea tehnologie de execuţie 70
3.5.1. Calculul numărului si a succesiuni operaţiilor 70
3.5.2. Calculul dimensiunilor intermediare 70
3.5.3 Analiza tehnologiei de execuţie 70
3.5.4. Stabilirea tipului de ştanţă /matriţă pentru variantele de tehnologie analizata 70
3.5.5. Lubrifierea şi tratamentul termic 70
3.5.6. Stabilirea variantei optime 70
3.5.7. Sinteza procesului tehnologic 71
3. 6. Variante de avans 72
3.6.1. Alegerea variantei optime de avans şi poziţionare 72
3.7. Schiţele ştanţelor şi matriţelor necesare 72
3. 8. Calculul forţei necesare prelucrate 72
3.9. Calculul elementelor active la tăiere 74
3.9.1. Calculul elementelor active la indoire 75
3.9.2. Stabilirea elementelor componente 76
3. 9.3. Materialele utilizate pentru elementele componente 78
3.9.4. Rugozitatea elementelor componente 78
3.10. Sinteza echipamentului tehnologic 78
3.11. Determinarea centrului de presiune 78
3.12. Alegerea utilajului necesar 79
3.13. Calculul lucrului mecanic şi al puterii 80
3.14. Calculul de verificare a elementelor componente ale matriţei 82
3.15. Calculul tehnico-economic 83
3.15.1. Calculul normei tehnice de timp 83
3.15.2. Calculul costului de producţie 86
3.16. Măsuri de protecţia muncii 89
Capitolul 4
Casa calităţii
4.1. Calitatea 91
4.2. Matricea de planificare a produsului analizat 93

Extras din proiect

CAPITOLUL I

PREZENTARE GENERALĂ A PROCESELOR DE DEFORMARE PLASTICĂ

1.1. GENERALITĂŢI

Toate corpurile solide au proprietatea de a se deforma sub acţiunea unor forţe exterioare şi a altor factori cum ar fi: temperatura, acţiunea îndelungată a timpului.

Diferite materiale supuse deformării se comportă diferit în funcţie de mărimea forţelor care acţionează, precum şi de condiţiile în care are loc deformarea.

Procedeele de prelucrare prin presare la rece sunt acelea care se execută prin deformare plastică a materialului prelucrat, cu sau fără separarea acestuia, la temperaturi inferioare celei de recristalizare. Procedeele de prelucrare prin presare la rece se pot clasifica astfel:

1. procedee de tăiere (la foarfeci, decupare, retezare, perforare, tăierea marginilor) -prin care se separă parţial sau total o parte din materialul prelucrat;

2. procedee de îndoire şi răsucire (îndoire simplă, curbare, roluire) -la care are loc deformarea prin încovoiere sau răsucirea materialului prelucrat;

3. procedee de ambutisare (ambutisarea fără subţierea materialului, ambutisare cu subţierea materialului)-prin care are loc deformarea complexă materialului prelucrat pentru trecerea acestuia dintr-o formă plană în una cavă, sau pentru continuarea deformării unui semifabricat cav;

4. procedee de fasonare (planare, reliefare, umflare, gâtuire, răsfrângere, bordurare)-prin care se produce deformarea locală a materialului prelucrat, fără modificarea grosimii acestuia;

5. procedee de presare volumică (presare în matriţă, extrudare, calibrare, refulare)-prin care se realizează modificarea formei şi a dimensiunilor materialului prelucrat(inclusiv a grosimii), prin redistribuirea acestuia parţial, sau în întreg volumul său;

6. procedee de asamblare (fălţuire, capsare)-sunt acelea la care prin tăiere şi deformarea materialului se realizează îmbinarea a două sau mai multe piese.

Pentru prelucrarea prin presare la rece se folosesc atât materiale metalice (feroase şi neferoase) cât şi nemetalice (hârtie, carton presat, piele, pâslă, cauciuc, mase plastice). Semifabricatele sunt, în general, produse laminate şi trase sub formă de benzi, table, bare, profile şi sârme.

Tehnologia de deformare plastică la rece are o largă utilizare în industria constructoare de maşini şi aparate, mecanică fină, electrică şi electronică, industria alimentară, etc.

Figura 1. 1- tehnologii convenţionale; 2 - tehnologii neconvenţionale

Procedeele de prelucrare prin deformare plastică la rece asigură o serie de avantaje:

-se obţin piese de forme foarte apropiate de cele finite, cu adaosuri minime sau chiar fără adaosuri de material, rezultând astfel importante economii de materiale;

-se obţin piese într-o gamă de forme ţi dimensiuni, cu precizii ridicate;

-procedeele tehnologice sunt simple, iar productivitatea este ridicată;

-utilajul este de tip universal, putând fi deservit uşor;

-se poate introduce uşor mecanizarea şi automatizarea.

Dintre dezavantajele acestor prelucrări fac parte cele legate de proiectarea şi executarea ştanţelor şi matriţelor şi posibilităţile de aplicare în producţia de serie mică.

Structura materialelor metalice se caracterizează printr-o stare cristalină cu repartiţie regulată a atomilor în reţeaua tridimensională. Astfel, se deosebesc materiale cu reţea cubică cu volum centrat (Cr, Mo, W, Li, Na), reţeaua cubică cu feţe centrate (Al, Cu, Ni, Fe, Ag, Ca), reţea hexagonală compactă (Mg, Zn, Be) sau reţea tetragonală (Mn, Sn).