Cercetări Privind Siguranța Pasivă a Pietonilor

1.1 Generalităţi

Explozia efectivă a traficului rutier din anul 1990, a condus, în România, la dublarea numărului şi a consecinţelor accidentelor cu victime în raport cu cele din anul 1989, conferind practic o altă dimensiune acestui fenomen.

Se constată că în perioada 1990 – 1999 au apărut peste 2 milioane de noi posesori ai permisului de conducere şi aproape două milioane de vehicule, creşterea anuală fiind aproape uniformă (în medie 7% pentru posesori de permis de conducere 10 % pentru parcul de vehicule).

Un astfel de gradient intern, concomitent cu o deschidere fără precedent a traficului internaţional de transporturi de mărfuri a generat în mod implicit, o dinamică ascendentă a accidentelor de circulaţie soldate cu victime şi consecinţelor acestora.

La finele anului 1992 s-a înregistrat un prim minim al numărului accidentelor grave cu victime, pe parcursul următorilor ani rata anuală de creştere fiind sub 7%.

Pierderile irecuperabile de vieţi omeneşti precum şi celelalte urmări, impun necondiţionat intensificarea efortului comun pentru găsirea şi acceptarea de către toţi participanţii la trafic a unor soluţii inteligente care să diminueze consecinţele acestui adevărat flagel al sfârşitului de mileniu.

În scopul diagnozei accidentelor rutiere a apărut necesitatea elaborării unui nou concept, acela de “homo-traficus”, care să facă posibilă corectarea sistematică a cauzelor şi consecinţelor evenimentelor rutiere.

Pentru operaţionalizarea acestui concept se ia ca referinţă ipostaza umană de pieton, pasager şi conducător auto.

Aceste status-roluri de pieton-pasager şi conducător auto şi trecerea de la unul la altul implică existenţa unei baze efective de conştientizare a pericolelor şi riscurilor obiective şi subiective ale fiecărei dimensiuni.

În anii 1997 şi 1998, pietonii au fost angajaţi în aproximativ 30% din accidentele din localităţile rurale şi aproximativ45% din accidentele grave înregistrate în mediul urban. În majoritatea cazurilor s-au înregistrat coliziuni la traversarea neregulamentară a pietonilor.

Orice persoană care se deplasează pe jos pe un drum public şi este implicată în probleme de circulaţie se numeşte pieton. Aşa cum rezultă şi din statistici problema conflictelor autovehicul-pieton se înregistrează în mediul urban, unde odată cu dezvoltarea oraşelor a crescut spectaculos şi traficul pietonal.

În zonele urbane jumătate din accidente se produc din cauza nerespectării regulilor de circulaţie de către pieton.

Deşi pietonilor copii li se acordă o mare atenţie pe linia educaţiei rutiere, totuşi unul din zece decese la persoane având vârsta între 5 şi 15 ani se datorează accidentelor de circulaţie. Copiii sunt pietoni vulnerabili deoarece sunt mai greu cuprinşi în unghiul vizual al conducătorului auto şi reciproc din poziţia lor vizuală joasă nu observă sau nu apreciază corect mişcarea autovehiculelor. De asemenea copii dovedesc labilitate psihică şi nu au capacitate de a aprecia corect distanţele şi vitezele de mers. Din statisticile accidentelor de circulaţie rezultă că procentul elevilor din şcoala elementară care au decedat în urma impactului cu autovehicule în mişcare este de trei ori mai mare decât cel al elevilor de liceu.

De asemenea vârstnicii sunt cele mai frecvente victime dintre pietoni. Aceştia sunt deosebit de vulnerabili datorită scăderii capacităţii lor de a observa autovehicule care se apropie, cât şi datorită agilităţii şi vitezei de deplasare reduse pentru a evita autovehiculele sau a traversa drumul mai alert.

În raport cu conducătorii auto, pietonii prezintă câteva caracteristici esenţiale:

- Sunt mai eterogeni ca vârstă şi educaţie privind circulaţia rutieră

- Sunt mai numeroşi pe unitatea de lungime sau de suprafaţă a drumurilor;

- Subapreciază efectele pe care le pot produce comportamentul lor în desfăşurarea traficului auto;

- Cunosc mai puţin regulile de circulaţie şi le acordă o importanţă mai mică;

- Sunt mai greu de urmărit şi constrâns pentru încălcarea regulilor şi semnelor de circulaţie.

Vârsta este un factor mai important în producerea accidentelor: pietonii foarte tineri datorită ignoranţei iar cei vârstnici din cauza neatenţiei.

Aceste caracteristici determină o comportare imprevizibilă a pietonilor, măsurile de protecţie şi de organizare disciplinată, corectă şi sigură a circulaţiei lor fiind mult mai dificil de realizat. Vitezele de deplasare a pietonilor reprezintă un factor important, mărimea reală a acestor parametrii depinzând de un număr mare de condiţii şi influenţe obiective şi subiective.