Controlul Imbinarilor Pieselor Sudate

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Controlul Imbinarilor Pieselor Sudate.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 48 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Dan Ionescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Mecanica

Extras din document

Analiza documentaţiei de execuţie a piesei

Clasificarea oţelurilor pentru sudură recomandate de I.I.S. are în vedere rezistenţa mecanică de rupere, între 35 – 70 [daN / mm2], şi valorile rezilienţei cu crestătura în V, la diferite temperaturi, după cum se prezintă în tabelele de mai jos.

Clasificarea oţelurilor de sudare după I.I.S, se prezintă în tebelul de mai jos.

Clasa de calitate Semnificaţia

A Clasa oţelurilor fără specificaţii de compoziţie şi KV, destinate unor structuri supuse în exploatare la solicitări modeste.

B Clasa oţelurilor destinate structurilor sudate din elemente cu grosimi moderate (20 mm), la care ruperea fragilă nu este probabilă şi supuse în exploatare la solicitări medii.

C Clasa oţelurilor destinate structurilor sudate la care ruperea fragilă este posibilă, fie din cauza complexităţii ei, fie din cauza condiţiilor de exploatare.

D Clasa asemănătoare cu C, diferind însă de ea prin condiţii mai severe la KV.

E Clasa oţelurilor destinate structurilor sudate la care ruperea fragilă este posibilă din cauza grosimii mari, complexitatea sudurii, condiţii severe de exploatare şi la care avaria ar avea condiţii catastrofale.

Prescripţii de rezilienţă la oţeluri.

Clasa Rezistenţa la rupere [daJ / mm2]

Re = 37 52 Re = 50 70

Rezilienţa minimă la temperaturile indicate [daJ / mm2]

C 3,5 00 C 3,5 -100 C

5 00 C

Criterii de sudabilitate metalurgică :

Deoarece există o mare diversitate de elemente de aliere, efectele acestora asupra tendinţei de formare a constituenţilor de călire se pot estima cu ajutorul Ce, mărime ce este utilizată şi pentru determinarea temperaturii de preîncălzire, estimarea durităţii maxime în ZIT, stabilirea temperaturilor de topire şi critice de transformare.

Relaţiile propuse pentru calculul Ce sunt de forma :

Ce = C + A1Si + A2Mn + A3Cu + + A10Ti

Materiale utilizate

Ansamblul de studiat :

Grindă de ridicare, desen nr. 1841703087.

Greutate ansamblu : 1310 kg.

Materialul din care este confecţionat subansamblul : OL 37

Materialul utilizat

Din STAS 500/2 – 88, se extrage compoziţia chimică pentru oţelul de uz general pentru construcţii, tabelul 1, pagina 2:

Marca

oţelului Clasa de

calitate Compoziţia chimică, %, max. Gradul de

dezoxidare

C Mn P S

OL 37 1; 1a; 1b 0,25 0,85 0,065 0,065 -

Din STAS 500/2 – 88, se extrag caracteristicile mecanice şi tehnologice pentru oţelul de uz general pentru construcţii, tabelul 2, pagina 3:

Marca

oţelului Clasa de

calitate Produse cu grosimea sau diametrul a, mm

Limita de

curgere1)

ReH(Rp0,2)

N/mm2

min Rezistenţa

la tracţiune

Rm

N/mm2 Alungirea la rupere

A, %,

Pentru

L0=5,65S00,5

min Rezilienţa 5)

KCU 300/2

J/cm2

min.

OL 37 1 240 360 440 25 69

Se prezintă în continuare cele 4 suduri de studiat, care fac parte din ansamblul ‘’Grindă de ridicare’’.

Nivele de admisibilitate a discontinuităţilor la îmbinările sudate prin topire

După literatura de specialitate se stabilesc trei nivele de acceptare a discontinuităţilor în îmbinările sudate prin topire, la oţeluri şi la aluminiu şi aliajele lor : nivelul D, considerat un nivel moderat ca severitate (calitate), nivelul C, considerat de mijloc şi nivelul B, considerat sever. În tabelul următor sunt prezentate după [ 1 ] limitele de admisibilitate pe clase de calitate a tipurilor de discontinuităţi, care pot fi evaluate cu metode CND, în cazul îmbinărilor sudate prin topire ale oţelurilor cu grosimi cuprinse între 3 şi 63 mm.

În vederea interpretării corecte a criteriilor cuprinse în tabelul precedent cu privire la nivelele de admisibilitate a imperfecţiunilor pe clase de calitate s-a elaborat catalogul radiografiilor de referinţă. Acesta conţine un număr de 67 radiografii reprezentative, atât ca forme şi grosimi ale îmbinărilor sudate, cât şi ca tipuri de discontinuităţi şi nivele de admisibilitate. Determinându-se tabelar numărul radiografiei de referinţă pentru situaţia punctuală de interes, se obţine de fapt etalonul de comparaţie pentru interpretarea radiografiilor rezultate în urma controlului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Controlul Imbinarilor Pieselor Sudate.doc