Controlul Sistemului de Frânare la un Autoturism

ARGUMENT

Tema lucrării de faţă este Controlul sistemului de frânare la un autoturism şi doreşte să aducă o mică bază teoretică referitoare la sistemele de frânare existente şi modul acestora de funcţionare.

După cum bine ştim, frânarea este procesul prin care se reduce parţial sau total viteza de deplasare a automobilului. Capacitatea de frânare prezintă o parte deosebit de importantă ce determină direct necesitatea activă a automobilului şi posibilitatea de monitorizare integrala a vitezei şi acceleratiei acestuia în timpul exploatării. În timpul frânării o parte din energia cinematică acumulată de autovehicol se transformă în energie termică prin frecare, iar o parte se consumă pentru învingerea rezistenţelor la rulare şi a aerului care se opune mişcării.

Eforturile depuse pentru evoluţia sistemului de frânare în cadrul siguranţei active a automobilului a adus la micşorarea spaţiului de frânare prin reprezentarea forţelor de frânare proporţionale cu sarcina statică şi dinamică a punţii, s-au îmbunătăţit stabilitatea mişcării automobilului în timpul procesului de frânare prin introducerea dispozitivelor de antiblocare cu comandă electronică, fiabilitatea şi siguranţa, prin mărirea de circuite de acţionare şi proliferarea frânelor suplimentare pentru încetinire.

Lucrarea este elaborată pe 3 capitole, fiecare având la rândul său nenumărate subcapitole ce se ocupă cu baza teoretică referitoare la această temă.

În primul capitol se întâlneşte descrierea elementelor componente ale sistemului electric al unui autoturism. Începând de la echipamentul electric de pornire al motoarelor de automobile până la instalaţia de semnalizare optică şi acustică.

În următorul capitol se descrie rolul funcţional al senzorilor inteligenţi precum şi clasificarea acestora, apoi se doreşte cunoaşterea în mod general a ceea ce înseamnă achiziţii de date şi rolul acestora în sistemele automate.

Ultimul capitol este cel mai important întrucât reflectă cel mai mult tema acestei lucrări, acesta cuprinde descrierea sistemului de frânare, rolul acestuia, precum si clasificarea si alcătuirea părţilor componete ce fac parte din acest sistem.

Lucrarea ia final cu bibliografia recomandată de coordonator ce a ajutat la elaborarea acestei lucrări precum şi anexele ataşate.

Cap 1.Sistem electric al unui autoturism

1.1. Elemente. Descriere

Sistemul electric al unui autoturism este format din următoarele elemente:

- Echipamentul electric de pornire al motoarelor de automobile

- Aparate de măsurat şi control

- Aparate auxiliare ale echipamentului electric

- Instalaţia de semnalizare optică şi acustică a automobilului

I.1. Echipamentul electric de pornire al motoarelor de automobile

În funcţionarea automobilului, energia electrică este utilizată pentru: arderea amestecului carburat de către cilindrii motorului; iluminatul exterior cât şi interior; pornirea automata a motorului;semnalizarea opticaă şi acustică; alimentarea aparatelor de măsura şi control, precum şi pentru acţionarea aparatelor auxiliare (ventilatoare, ştergătoare de parbriz, aparatura audio-radio şi brichete electrice etc).

Aparatele şi dispozitivele care servesc pentru producerea şi utilizarea energiei electrice, împreună cu cablurile de conexiune alcatuiesc, în anasamblu, echipamentul electric al automobilului.

În funcţie de destinaţie, aparatele echipamentului electric se împart în :

I.1.1. surse de energie electrică;

I.1.2. consumatori de energie electrică;

Echipamentul electric al automobilelor este construit pentru o tensiune de 6,12 sau 24 V. Legatura dintre sursele de energie şi diverşii consumatori se realizează printr-un singur conductor (instalaţie „monofilată”), circuitul electric închizandu-se prin masa metalică a autovehicului, care joaca rolul celui de-al doilea conductor.

La mojoritatea autovehiculelor, masa are polarizare pozitivă, deoarece umiditatea din atmosfera duce la o corodare mai redusă a metalelor, întrucât pe masa pozitivă se formează mai puţini compuşi de carbon şi sulf. Se practică, totuşi destul de frecvent, în ultimul timp legarea maselor la borna negativă a surselor de energie. În figura 1 ne este reprezentată schema de principiu a echipamentului electric de la un automobil.

I.2. Aparatele de măsurat şi control

Cele mai importante aparate de măsurat şi control montate pe automobil sunt: Vitezometrul; Turometrul; Ampermetrul; Manometrul de ulei; Termometrul şi indicatorul nivelului de combustibil din rezervor etc.

Vitezometrul şi turometrul

Vitezometrul indică viteza de deplasare a automobilului, iar turometrul indica numărul de turaţii ale arborelui cotit. Vitezometrul şi turometrul au o construcţie asemanatoare. După principiul de funcţionare, vitezometrele pot fi cu inducţie şi electromagnetice.

În figura 19 este reprezentat vitezometrul de tip cu inductie. Principiul de funcţionare a acestui vitezometru se bazează pe acţiunea câmpului magnetului permanent 2 şi curenţii turbionari induşi în discul de aluminiu 3.Datorită acestei acţiuni, la rotirea magnetului permanent, are loc antrenarea discului.Arcul spiral 4 readuce discul de aluminiu în poziţia de zero. Acţionarea magnetului permanent se face cu ajutorul unui arbore flexibil l,care are priză la ieţirea din cutia de viteze. Indicaţia vitezometrului (data de acul 5 pe scara 6) este direct proporţională cu turaţia magnetului permanent, deci şi cu viteza de deplasare a automobilului.

Turometrul are construcţia şi funcţionarea asemanatoare cu vitezometrul, dar cablul flexibil transmite mişcarea de la angrenajul distribuţiei (la Roman de la pinionul pompei de injectie).El dă posibilitatea urmăririi turatiei motorului pentru utilizarea eficienta a momentului motor.Unele automobile folosesc turometre electronice. Turometrul electronic(figura 20),alimentat de la instalatia electrică a automobilului prin bornele (+) şi (-) ,iar borna l de comanda, se conecteaza la borna de înfăşurare primară a bobinei de inductie(borna 15 sau +). Fucţionarea se bazeaza pe alimentarea cu impulsuri de tensiune constantă (circa 7V) a circuitului miliampermetrului MA(fiecare impuls corespunde unei scântei a fiecărei cutii de la motor).

Curentul indicat de miliampermetru va fi proporţional cu turaţia motorului.Alimentarea circuitului monostabili pe cei doi tranzistori este de circa 7V,în timp ce la circuitul de comandă, este necesară o tensiune minimă de 150V, cu o durată de cateva milizecimi de secundă.Turaţia indicată de turometru va fi proportională cu numărul de impulsuri date de bobina de inducţie în timpul intreruperii circuitului primar de către contactele ruptorului-distribuitor.