Controlul Sudurii

Este important sa se determine si sa se identifice defectele îmbinarilor sudate si ale sudurilor deoarece acestea, nesesizate, pot produce defectari în functionarea utilajelor si instalatiilor industriale.

Lucrarea de fata prezinta tipurile de defecte, modul de determinare a lor si remedierea acestora.

În afara de defectele enumerate pentru suduri se pot produce defecte si în zonele învecinate sudurii, cele mai frecvente fiind trecerile discontinue, fisurile si structurile necorespunzatoare ale metalului de baza în zonele influentate termic.

1. DEFECTELE SUDURILOR SI ALE ÎMBINARILOR SUDATE

Prin defect se întelege abaterea de la forma, dimensiune, aspect, continui-tate, structura etc., prescrise pentru sudura sau îmbinarea respectiva în do-cumentatia tehnica a produsului sau in standarde. Defectele pot aparea atât în sudura, cât si în zonele învecinate sudurii. La exterior, sudura trebuie sa aiba un aspect lucios, cu solzi marunti, uniform repartizati, de o forma usor bombata în cazul sudurilor cap la cap si plana sau usor concava la sudurile de colt. Sudura trebuie sa fie de aceeasi latime pe toata lungimea îmbinarii sudate. În interior sudura trebuie sa fie compacta fara pori sau incluziuni ; ea trebuie sa aiba aceleasi caracteristici mecanice ca si materialul de baza sau putin mai mari. Defectele pot proveni atât de la pregatirea pieselor si asam-blarea lor înaintea operatiei de sudare, cât si la sudarea îmbinarilor respec-tive. Zonele influentate termic din jurul sudurii nu trebuie sa contina structuri defavorabile.

La sudarea prin topire, modul de pregatire si de asamblare a pieselor de sudat are o deosebita importanta pentru prevenirea defectelor în sudurile executate. Acestea pot fi:

- un unghi al rostului mai mare sau mai mic fata de cel corect, prelucrat neuniform sau cu grosimea neuniforma la baza rostului;

- denivelarea marginilor prea mari sau neuniforma;

- interstitiul rostului neuniform sau diferit fata de cel prescris;

- subtieri ale marginilor de sudat.

La sudarea prin presiune, defectele de pregatire si asamblare pot fi:

- abateri de la coaxialitatea pieselor pentru sudarea cap la cap;

- impuritati pe suprafetele supuse îmbinarii;

- suprapuneri necorespunzatoare sau ondulatii ale tablelor la sudarea prin puncte si în linie;

- reliefuri (proeminente) necorespunzatoare, mai mari sau mai mici, la

sudarea prin puncte sau în linie.

Conform STAS 7084/1-73, defectele îmbinarilor sudate prin topire pot fi:

Fisuri, adica discontinuitati, bidimensionale, care se produc în timpul raciri (fisura la cald) sau ulterior racirii (fisura la rece), si pot fi: macrofisuri sau microfisuri. Daca directia principala a fisurii este aproximativ paralela cu axa cusaturii, fisura este longitudinala, iar daca directia principala este aproxima-tiv perpendiculara pe axa cusaturii, ea este transversala. Dupa locul unde es-te situata fisura, se deosebesc: fisura în metalul depus, fisura în zona de tre-cere, fisura în zona influentata termic si fisura in metalul de baza. Fisurile pot fi:

- stelate, adica grup de fisuri amorsate dintr-un punct;

- de crater, daca s-au produs în craterul sudurii;

- în retea de forma si orientari variabile;

- ramificare, daca grupa de fisuri se prezinta sub forma arborescenta.

Goluri, adica discontinuitati tridimensionale, neumplute cu material solid; sulfurile sunt goluri în material depus, produse prin degajarea de gaze în cursul procesului de sudare. Din aceasta grupa de defecte fac parte sulfurile, porozitatile, resturile, unele vizibile numai la microscop.