Cuplarea mașinilor agricole la tractorul U650

1. INTRODUCERE

Mecanizarea proceselor de lucru din horticultură reprezintă un mijloc important de reducere a costurilor produselor horticole şi de obținere a producțiilor ridicate, constante şi de bună calitate.

Particularitățile producției horticole impun maşinilor horticole cerințe generale specifice: maşinile să fie universale, cât mai uşoare şi cât mai ieftine, să fie cât mai fiabile, cât mai simple şi să respecte condițiile impuse de tehnica securității muncii şi paza contra incendiilor la executarea lucrărilor.

Maşinile utilizate la executarea lucrărilor din horticultură se caracterizează în general prin grad de complexitate ridicat. Condițiile de exploatare ale maşinilor sunt diferite în funcție de particularitățile impuse de sectorul horticol în care sunt executate lucrările mecanice (legumicol, floricol, dendrologic, pomicol, viticol etc.).

Executarea mecanizată a lucrărilor horticole presupune o cunoaştere aprofundată a maşinilor agricole, respectiv horticole, privind destinația, alcătuirea, procesul de lucru şi reglajele, pregătirea pentru lucru, modul de exploatare etc.

Ținând cont de dotarea actuală şi de perspectivă a unităților horticole, cu utilaje

produse de industria românească sau din import, din ce în ce mai performante şi mai complexe, se impune instruirea viitorilor specialişti horticoli care exploatează aceste maşini direct sau indirect, astfel încât să capete cunoştințe superioare privind construcția, funcționarea şi exploatarea acestora în condiții de eficiență maximă.

2. GENERALITĂȚI

Clasificarea maşinilor horticole se face după mai multe criterii care au în vedere lucrările pe care le execută, modul de executare a lucrărilor, natura sursei de energie şi modul de acționare.

a. După lucrările pe care le execută, maşinile horticole se clasifică în: maşini surse de energie; maşini pentru lucrările solului; maşini şi instalații pentru pregătirea amestecurilor de pământ şi pentru executarea de ghivece nutritive; maşini de semănat; maşini de plantat; maşini pentru protecția culturilor; maşini pentru lucrări specifice de întreținere a culturilor horticole; maşini pentru recoltarea culturilor horticole; maşini şi instalații pentru condiționarea produselor horticole; maşini şi instalații pentru vinificație.

b. După modul de executare a lucrărilor, maşinile horticole se clasifică în: maşini mobile (execută lucrările în deplasare); maşini staționare (execută lucrările la staționar şi nu se pot deplasa); maşini semimobile (execută lucrările la staționar, dar se pot deplasa).

c. După natura sursei de energie şi modul de acționare, maşinile horticole se

clasifică în: maşini cu acționare manuală; maşini cu tracțiune animală care pot fi acționate de la roțile proprii sau de motoare termice; maşini cu acționare electrică; maşini cu acționare mecanică.

Maşinile cu acționare mecanică, la rândul lor se clasifică în:

• maşini purtate (în poziția de transport sunt susținute în totalitate pe tractor prin

tiranții ridicătorului hidraulic);

• maşini semipurtate ( în poziția de transport sunt susținute parțial pe tractor şi partial pe roțile proprii);

• maşini tractate ( în poziția de transport sunt susținute numai pe roțile proprii);

• maşini autopropulsate ( au motoare proprii care servesc atât la deplasare cât şi

pentru acționarea organelor active);

• maşini aeropurtate (montate pe avioane şi elicoptere).

Agregatul agricol reprezintă ansamblul format din maşina sursă de energie (maşina de forță) şi una sau mai multe maşini agricole de lucru. Agregatul la care sursa de energie este reprezentată prin animale de tracțiune poartă denumirea de atelaj.

Clasificarea agregatelor horticole, se face cel mai frecvent: după modul de realizare a lucrărilor, după numărul de maşini din agregat şi lucrările executate, după destinația maşinilor de lucru din agregat.