Cuțit de Strung cu Plăcuță din Carbură Metalică Fixată Mecanic pentru Prelucrarea Arborelui

Sã se proiecteze un cuţit de strung cu plăcuţă din carbură metalică fixatã mecanic pentru prelucrarea arborelui din figură, cunoscându-se:

- material : OLC 35 ;

- diametrul : d=86 [mm] ;

- lungimea : l=516 [mm] ;

- rugozitatea Ra=6.3 [ ] ;

Fig.1 Dimensiunule semifabricatului

Proiectul va conţine:

1. tema de proiectare ;

2. memoriu tehnic;

3. memoriu justificativ de calcul;

4. desenul de ansamblu al cuţitului de strung ;

5. desen de execuţie al reperelor nestandardizate;

2. MEMORIU TEHNIC

2.1. Generalităţi

Istoria dezvoltării sculelor aşchietoare se întinde pe o perioadă al cărei început coincide cu descoperirea metalelor şi începerea prelucrării lor. În acelaşi timp ea este strâns legată de dezvoltarea construcţiei maşinilor-unelte, cu ajutorul cărora se realizează îndepărtarea adaosurilor de prelucrare în vederea obţinerii produselor finite.

Prin sculă aşchietoare se înţelege orice unealtă sau maşină, cu ajutorul căreia se realizează îndepărtarea, sub formă de aşchii, a unui anumit volum de material de pe suprafeţele semifabricatelor supuse prelucrării. Ansamblul fenomenelor fizice prin care se produce detaşarea aşchiilor şi formarea suprafeţelor prelucrate se numeşte proces de aşchiere. Suprafeţele prelucrate iau naştere ca urmare a mişcării relative dintre tăişul sculei şi semifabricat, mişcare realizată manual sau cu ajutorul maşinii-unelte aşchietoare.

Indiferent de tipul sculei, aceasta este destinată să îndeplinească următoarele două funcţii de bază :

- să aşchieze un strat de material de o anumită grosime ;

- să asigure obţinerea dimensiunilor şi a formei necesare piesei, precum şi rugozitatea prescrisă suprafeţei prelucrate.

Sculele aşchietoare se compun în general din următoarele părţi principale :

- partea activă, ce cuprinde tăişul aşchietor, care participă nemijlocit în procesul de aşchiere ;

- partea de calibrare, care execută netezirea suprafeţei prelucrate şi ghidarea sculei în timpul lucrului ;

- corpul sculei, care are rolul de a reuni într-un singur ansamblu, rezistent şi rigid, dinţii şi canalele pentru aşchii ;

- partea de fixare a sculei, destinată poziţionării corecte şi fixării sculei în maşina-unealtă.

La unele scule partea activă şi partea de calibrare sunt distincte, de exemplu la sculele pentru prelucrarea găurilor sau filetelor, iar la altele partea de calibrare este greu de distins, de exemplu vârful şi tăişul secundar la cuţitele de strung.

Partea de fixare este formată din elementele de fixare a sculei şi din elementele de bazare necesare la fabricarea, controlul şi reascuţirea sculei. Ea are rolul de a prelua şi transmite părţii active a sculei forţa produsă de MU aşchietoare sau de mâna omului. De exemplu, la cuţit, partea de fixare este corpul cu care acesta se fixează în port-sculă.

2.2. Cuţite

Cuţitele sunt cele mai răspândite scule folosite în industria prelucrătoare prin aşchiere. Ele se utilizează la prelucrarea pe strunguri universale, strunguri revolver, automate şi semiautomate, strunguri Carusel, pe maşini de rabotat, de mortezat, de alezat, precum şi pe alte maşini cu destinaţie specială.

2.2.1 Clasificarea cuţitelor

În practica aşchierii, datorită maşinilor unelte diferite care utilizează drept scule aşchietoare cuţitele, a tipurilor de piese supuse prelucrării, operaţiilor care se execută, precum şi a calităţii cerute acestora, se foloseţte o mare varietate de tipuri şi dimensiuni de cuţite. Tinând seama de aceasta, cuţitele se clasifică după mai multe criterii, şi anume :

a) în funcţie de sensul avansului se deosebesc două categorii de cuţite :

- cuţite pe dreapta, care lucrează cu avansul de la dreapta la stânga ;

- cuţite pe stânga, care lucrează cu avansul de la stânga la dreapta.

b) după forma capului şi poziţia acestuia faţă de corpul cuţitului se disting :

- cuţite drepte (pe stânga şi pe dreapta) ;

- cuţite încovoiate (pe stânga şi pe dreapta) ;

- cuţite cotite (înainte, înapoi ; pe stânga şi pe dreapta) ;

- cuţite cu capul îngustat (simetrice, îngustate pe dreapta, îngustate pe stânga).

c) în funcţie de destinaţie se deosebesc :

- cuţite pentru prelucrarea de degroşare sau de finisare a suprafeţelor exterioare ;

- cuţite pentru prelucrarea suprafeţelor interioare ;

- cuţite pentru prelucrarea suprafeţelor profilate interioare sau exterioare.

d) după aşezarea în raport cu piesa de prelucrat se deosebesc :

- cuţite radiale ;

- cuţite tangenţiale.

e) în funcţie de tipul maşinii unelte pe care se utilizează, se disting cuţite :

- de strung;

- de raboteză ;

- de mortezã ;

- pentru strunguri automate şi semiautomate;

- pentru maşini de alezat etc.

f) după felul materialului din care sunt executate, se remarcă :

- cuţite din oţel rapid ;

- cuţite cu tăişul din carburi metalice;

- din oxizi sinterizaţi sau din diamant.

g) după procesul tehnologic de fabricaţie se deosebesc :

- cuţite monobloc

- cuţite realizate din două sau mai multe materiale : - sudate,

- lipite,

- prinse mecanic.