Desulfurarea umedă a gazelor de ardere

1.Legislatie

1.1Legislatia privind normele de emisii de noxe

În România, Legea Protecţiei Mediului nr. 137/1995 are ca obiectiv reglementarea protecţiei mediului pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii [5].

Secţiunea a doua a acestei legi priveşte protecţia atmosferei.

Articolul 40 – Prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea calităţii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi a bunurilor materiale.

Articolul 41 – Autoritatea centrală pentru protecţia mediului promovează politicile regionale şi globale, fundamentând principiile şi acţiunile specifice, atât la nivel naţional cât şi local, privind protecţia atmosferei.

Politica naţională de protecţie a atmosferei constă în principal în următoarele:

a) introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la sursă;

b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanţi până la realizarea celor mai scăzute niveluri şi care să nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei;

c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurării calităţii corespunzătoare securităţii sănătăţii umane;

d) modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii aerului.

Articolul 42 – Autoritatea centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de aplicare privind:

a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţi din atmosferă;

b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile, precum şi condiţiile de restricţie sau de interdicţie pentru utilizare, inclusiv pentru substanţele ce afectează stratul de ozon;

c) calitatea combustibililor şi carburanţilor precum şi reglementările privind vânzarea – cumpărarea şi transportul acestora;

d) supravegherea calităţii aerului, proceduri de prelevare şi analiză, amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiză, frecvenţa măsurătorilor şi altele.

1.2 Prevederi legislative in domeniul protectiei mediului privind masurile de reducere a emisiilor de dioxid de sulf provenite din termocentrale

Prevederi legislative generale

• Legea mediului 137/1995 cu modificarile si completarile ulterioare- lege cadru in vederea implementarii principiului dezvoltarii durabile;

• Ordonanta 152/2005- privind prevenirea si controlul integrat al poluarii – transpune Directiva 96/61/CE privind prevenirea si controlul integrat al poluarii ( IPPC);

• HG nr. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere – transpune Directiva

2001/80/EC.

Transpunerea Directivei2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti in aer proveniti din instalatii mari de ardere

• HG nr. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea

emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere;

• HG nr. 322/2005 pentru modificarea si completarea HG nr. 541/2005.

Acte legislative subsecvente

• Ordinul 1052/15.12.2003 pentru organizarea si functionarea ≪ Secretariatului tehnic pentru controlul activitatilor instalatiilor mari de ardere ;

• Ordinul nr. 712/2003 care aproba ghidul privind elaborarea propunerilor de programe

pentru reducerea progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi

provenite din instalatii mari de ardere ;

• Ordinul nr. 833/2005 pentru aprobarea Programului National de Reducere a Emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatii mari de ardere.

1.2Legea protectiei mediului nr. 137 din 29 decembrie 1995

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul I: Principii şi dispoziţii generale

Art. 1

Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii.

Art. 2

Formularea definiţiilor din această lege este cuprinsă în anexa nr. I, care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 3

Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile, sunt:

a) principiul precauţiei în luarea deciziei;

b) principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;

c) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

d) principiul "poluatorul plăteşte";

e) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor;

f) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului;

g) utilizarea durabilă;

h) menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate;

i) crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor;

j) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului.

Art. 4

Modalităţile de implementare a principiilor şi elementelor strategice sunt:

a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;

b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor, programelor sau activităţilor;

c) corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

d) introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive;

e) rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;

f) elaborarea de norme şi standarde, armonizarea acestora cu reglementările internaţionale şi introducerea programelor pentru conformare;

g) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;

h) instruirea şi educarea populaţiei, precum şi participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor.

Art. 5

Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest scop:

a) accesul la informaţiile privind calitatea mediului;

b) dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului;

c) dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislaţiei şi a normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;

e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 6

Protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

Art. 7

Responsabilitatea privind protecţia mediului revine autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi agenţiilor sale teritoriale.

2.Notiuni introductive

Centralele termoelectrice, prin complexitatea instalaţiilor, a proceselor tehnologice, caracteristicile cărbunelui şi a deşeurilor rezultate, reprezintă principalul poluator al mediului ambiant. Peste 60% din emisiile totale de SO2 şi 30% din emisiile de NOx din Europa sunt datorate procesului de producere a energiei electrice şi termice.

Particulele de praf reprezintă un amestec complex, format din substanţe organice şi anorganice provenite din ardere. Poluarea atmosferei cu noxe evacuate prin coşurile de fum ale producătorilor de energie electrică şi termică ridică probleme deosebite pentru oameni şi animale.

Poluarea mediului a devenit aşadar o problemă socio – economică, cadrul legislativ adoptat în domeniul protecţiei mediului urmărind prevenirea şi reducerea poluării de orice natură, conservarea şi păstrarea calităţii factorilor de mediu, utilizarea responsabilă a resurselor naturale, reconstrucţia ecologică a zonelor afectate de poluare şi păstrarea unui echilibru real între mediul

natural şi calitatea vieţii. Cele două mari centrale termoelectrice de la Rovinari şi Turceni vor trebui să-şi reducă până în anul 2012 emisia de SO2 cu 70%, iar emisia de NOx cu 40%. Emisiile de SO2 vor trebui să ajungă la 400 mg/Nm3 faţă de 3500 – 6500 mg/Nm3 cât este în prezent. Uneori, valorile momentane ale SO2 depăşesc pragul de 6500 mg/Nm3. Pentru respectarea valorii admise a emisiei de SO2 este necesară implementarea unei tehnologii de reţinere din gazele de ardere a SO2 cu o rată de desulfurare de minim 94%. Tehnologiile de îndepărtare a bioxidului de sulf cele mai moderne şi eficiente se aplică în zona de ardere şi de postardere a combustibililor fosili în cazanele energetice. Reducerea emisiilor

de SO2 în zona de preardere constau în metode convenţionale de curăţire fizică şi chimică a combustibilului.

Se vor monta instalaţii de desulfurare în zona de postardere folosind procedeul umed. Acest procedeu permite SO2 format în zona de ardere să parcurgă toate schimbătoarele de căldură ale cazanelor şi numai după aceea să fie reţinut. El se poate combina cu diverşi compuşi din cenuşă formând depuneri sulfatice compacte care înrăutăţesc

schimbul de căldură, provoacă coroziune ţevilor şi uneori duc la spargerea ţevilor.

Reducerea poluării atmosferei datorită arderii cărbunelui în centralele termoelectrice reprezintă o problemă importantă pentru marii producători de energie care vor trebui să reducă emisiile de SO2 de la 6500 mg/Nm3 în prezent la 400 mg/Nm3 în 2012. Soluţia propusă la centralele termoelectrice.