Dimensionarea frânei față a autovehiculului Daewoo Espero

CAPITOLUL 1

1.1.DESTINATIA SISTEMELOR DE FRÂNARE

Sistemul de franare al automobilului este destinat pentru:

- reducerea vitezei de deplasare a automobilului pana la o valoare dorita sau chiar la oprirea lui, cu o deceleratie cat mai mare si fara o deviere periculoasa de la traiectoria de mers;

- imobilizarea automobilului in stationare, pe un drum orizontal precum si in pantele pe care acesta le poate urca sau coborâ;

- mentinerea constanta a vitezei automobilului in cadrul coborarii unor pante lungi.

Cresterea continua a calitatiilor dinamice ale automobilelor si a traficului rutier au accentuat importanta sistemului de franare in asigutrarea securitatii circulatiei.

Eficacitatea sistemelor de franare asigura punerea in valoare a performantelor de viteza ale automobilului, deoarece de el depinde siguranta circulatiei cu viteze mari. Cu cat sistemul de franare este mai eficient, cu atat vitezele medii de deplasare cresc, iar indicii de exploatare ai automobilului au valori mai ridicate.

In timpul functionarii, o parte din energia cinetica a automobilului se transforma in energie calorica, iar o parte se pierde pentru invingerea rezistentelor care se opun deplasarii automobilului

În procesul frânarii automobilul are o miscare intârziata, datorita în primul rând actiunii fortelor de frecare asupra unor tamburi sau discuri solidare cu rotile autovehiculului.

Un sistem de frânare trebuie sa aiba urmatoarele calitati:

- eficacitate, care se apreciaza prin deceleratia obtinuta, fiind limitata de valoarea aderentei dintre pneu si calea de rulare si de factorii biologici omenesti (receptivitate la deceleratii foarte mari);

- stabilitatea, care constituie calitatea automobilului de mentinere a traiectoriei în procesul frânarii, depinzând de tipul frânelor, natura si starea caii, performantele impuse, etc, fiind foarte importanta din punct de vedere al securitatii circulatiei rutiere;

- fidelitate, calitatea de a obtine deceleratii identice la toate rotile, pentru un efort de actionare determinat, în toate conditiile de drum si de încarcatura. Asupra acestei calitati o influenta deosebita o au agentii externi (umiditatea, temperatura, etc), conditii termice de lucru ale frânelor si mai ales stabilitatea coeficientului de frecare a garniturilor;

- confort, calitate care contribuie la cresterea securitatii circulatiei rutiere, deoarece un alt grad de confort (progresivitatea frânarii, eforturi reduse la pedala pentru o cursa judicios aleasa, absenta zgomotelor si vibratiilor) nu solicita peste masura atentia conducatorului, micsorând deci oboseala acestuia.

1.2. CONDITII IMPUSE SISTEMULUI DE FRÂNARE

Sistemul de frânare al automobilului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa fie capabile de anumite deceleratii impuse;

- sa asigure stabilitatea automobilului în timpul frânarii;

- frânarea sa fie progresiva, fara socuri;

- sa realizeze distribuirea corecta a efortului de frânare la punti;

- sa nu necesite din partea conducatorului un effort prea mare pentru actionare;

- conservarea calitatilor de frânare ale automobilului în toate conditiile de lucru intâlnite în exploatare;

- sa asigure evacuarea caldurii care ia nastere în timpul frânarii;

- fiabilitate ridicata;

- siguranta în functionare în toate conditiile de lucru;

- reglarea jocului sa se faca cât mai rar si comod sau chiar în mod automat;

- intrarea rapida în functionare;

- frânarea sa nu fie influentata de denivelarile drumului (datorita deplasarii verticale a rotilor) si de virarea automobilului;

- frânarea sa nu se faca decât la interventia conducatorului;

- sa nu fie posibila actionarea concomitenta a pedalei de frâna si a pedalei de acceleratie;

- functionarea sa fie silentioasa;

- sa aiba o constructie simpla si ieftina.

Parametrii capacitatii de frânare ai automobilului sunt valoarea deceleratiei maxime care se poate obtine si spatiul de frânare minim în functie de viteza si de valoarea coeficientului de aderenta.

Cerintele de securitate impun conditia ca la proietarea automobilelor, sistemul principal de frânare sa permita realizarea unei deceleratii maxime de 6-6.5 m/s2 pentru autoturisme si de 6 m/s2pentru autocamioane si autobuze.

Deceleratia recmandata pentru frânarea de siguranta trebie sa fie egala cu cel putin 30% din deceleratia frânei principale. În practica deceleratiile care se realizeaza cu frâna de siguranta sunt egale cu jumatate din valoarea deceleratiei frânei principale (2-3m/s2). La proiectare , valorile deceleratiei pentru frânele de sigranta, se recomanda sa fie cuprinse între 3-3.5 m/s2.

Stabilitatea automobilului la frânare depinde de uniformitatea distributiei fortelor de frânare la rotile din partea dreapta sidin partea stânga, de stabilitatea momentului de frânare în cazul unor variatii posibile de coeficientul de frânare (de obicei între limitele 0.28-0.30) si de tendinta frânelor spre autoblocare.

Cele mai importante cerinte privind timpul de raspuns al sistemului de frânare sunt: defazajul maxim admisibil între intrarea în functionare a frânelor aceleiasi punti (sa fie cuprins între limitele 0.05&0.1 s); întârzierea maxima a intrarii în functionare a frânelor celei mai defavorizate punti a automobilului, din punct de vedere al distantei frânelor fata de elementul de comanda (trebuie sa fie de 0.15&0.35.s); întârzierea maxima a intrarii în functiune a frânelor celei mai defavorizate punti din componenta unui autotren (sa nu depaseasca 0.6 s).