Echipamente de Ridicare

CAPITOLUL.1.ASCENSORUL

1.1.Prezentare generala.

Privind pasarile cerului, vag derivate din arheoptericsi, in creierasul cat boaba de naut al neanderthalului de rand s-a miscat ceva. Sa fi fost un vis in stadiu de embrion? Sa fi fost dorinta de recapatare a aripilor pierdute odata cu caderea din copacul darwinian al raiului? Mii de ani si o legenda mai tarziu, un nebun (ICAR) si-a facut aripi si a cazut din soare in mare cu un pleoscait la fel de dramatic ca bufnitura lui Manole in plonjon de pe biserica. Ce invataminte tragem din asta? Ca daca omul ar avea aripi, habar n-ar avea ce sa faca cu ele. Si asa s-au inventat lifturile, pentru ca nevoia de ascensiune nu s-a diminuat in rasa umana.

Primul ascensor comercial din lume a fost instalat de compania de ascensoare Otis în magazinul universal E.V. Haughwout & Co. din New York, în martie 1857. După faza hidraulică, primul ascensor electric a fost creat de firma Siemens în Mannheim în anul 1880. Anul 1861 a venit cu noi îmbunătățiri aduse ascensorului, anume corzi de susținere mai rezistente. Această transformare a mărit considerabil popularitatea ascensoarelor. În 1862 a apărut primul funicular destinat transportului de pasageri în Lyon, având aproape același principiu de funcționare ca cel al ascensorului. Acesta circula pe o distanță de aproximativ 470 m, pe o pantă de 16º. Un an mai târziu William Miller a inventat primul ascensor cu coloană de suport elicoidală pentru ridicare și care împiedica căderea cabinei.

În 1867 frații Otis au primit Medalia de Aur pentru „cea mai mare invenție pentru companiile mici”. După exact un an Richard Waygood a obținut patentul pentru primul ascensor hidraulic pentru transportul de persoane. C.W. Baldwin a introdus un nou concept în proiectarea ascensoarelor hidraulice: folosirea masei apei, nu a presiunii exercitate de aceasta pentru deplasarea cabinei. De asemenea, a sugerat utilizarea unor uși mai rezistente, de fier, pentru siguranța pasagerilor. Anul 1878 a venit cu o revoluție în istoria ascensoarelor, folosirea curentului electric. Această idee le-a venit inginerilor de la Siemens, din Germania. Cu toate acestea, ascensoarele electrice au început sa se răspândească abia 9 ani mai târziu, mai ales pe continentul american și în Marea Britanie. La intrarea în secolul XX, compania Otis a inventat așa-numitul buton „Push”, care a ușurat folosirea ascensoarelor, prin faptul că nu mai era necesar personal care să acționeze ascensorul.

Cel mai rapid lift se gaseste in cladirea Taipei 101 (cea mai inalta din lume din 2004 incoace - 509m) - 16.83 m/s sau 60.4 km/h. Asta inseamna aproape 1000 metri/minut. Comparativ, cand mergeti cu avionul, acceleratia nu depaseste in stadiu incipient (decolare) 300 metri/minut.

- in asemenea lifturi de viteza functioneaza dispozitive de mentinere a presiunii atmosferice (a existat un caz cand unui calator i s-a rupt timpanul din cauza schimbarii bruste de presiune in Turnul Sears din Chicago - 442m)

- in anumite regiuni cu populatie evreiasca mai conservatoare, de Sabat, cand exista interdictia de a folosi electricitatea, lifturile opresc automat la fiecare etaj, fara a mai apasa pe butoane, pe un principiu care foloseste energia potentiala gravitationala a pasagerilor.

Dupa modul de actionare, ascensoarele pot fi:

- ascensoare cu actionare electrica

- ascensoare cu camera masini in partea inferioara

- ascensoare cu camera masini in partea superioara

- ascensoare fara camera masini “MRL” (Machine Room Less)

- ascensoare cu actionare hidraulica

Dupa destinatie, ascensoarele se impart in:

- ascensoare de persoane cu capacitati cuprinse intre 4 si 25 de persoane, destinate pentru: blocuri de locuinte, cladiri de birouri, hoteluri

- ascensoare pentru spitale;

- ascensoare panoramice;

- ascensoare pentru marfa;

- ascensoare temporare pentru marfa si personae.

O data cu dezvoltarea sistemelor de calcul si gestiune electronica, lifturile au cunoscut de asemenea o dezvoltare pronuntata in ceea ce priveste inteligenta artificiala care le guverneaza comportamentul. Astfel, automatele programabile si-au facut din ce in ce mai des prezenta simtita. Asadar a aparut conceptual de lift intelligent. Acesta este un tip mai special de echipament in idea ca este capabil sa evalueze si sa ia decizii cu privire la operarea sa in functie de o gama larga de factori in vederea optimizarii traseului astfel incat cu un minim de manevre sa satisfaca toate cerintele pe care le are la un momendat.

Aceasta lucrare isi doreste sa trateze o astfel de solutie si implementarea sa pe o categorie de lifturi care a fost oarecum ocolita de beneficiile unui automat programabil, anume, liftul temporar pentru marfa si personae. La ora actuala, acest tip de lift este guvernat de o electronica elementara bazata pe elemente logice simple, pe relee electromecanice si controlat in permanenta de un operator. Aceasta solutie nu are posibilitati de recalibrare o data ce a fost instalat si nu se poate autoproteja de eventualele abuzuri sau de utilizarea defectuoasa. Mai mult decat atat, toate elementele de contact electric au la baza relee electromagnetice, componente care statistic au o perioada limitata de exploatare din cauza perlarii contactilor. Acest fenomen apare datorita formarii arcului electric la declansarea contactului si duce la distrugerea peliculei conductoare si implicit la scoaterea releului din uz. De aceea, acest proiect va implementa o abordare diferita, anume aceea de a exclude din montajul electric toate componentele electrice in miscare (relee si contactoare) si inlocuirea lor cu componente electronice statice (tranzistoare, diode, transformatoare, etc).