Evoluția calității - diagramă Pareto

I

Clasa de calitate este un calificativ pentru o categorie de produse aparţinând aceluiaşi sortiment, proiectate sau realizate pentru o anumită destinaţie, din anumite materiale, printr-un anumit proces tehnologic, având valorile caracteristicilor cuprinse între anumite limite precizate convenţional.

Diferenţierea pe clase de calitate poate să apară în două situaţii:

- în cazul proiectării şi realizării de produse sau servicii pe clase pentru a corela calitatea cu cererea solvabilă:

- si în cazul unor produse sau servicii proiectate pentru o clasă superioară care, din diferite motive (materia primă, modul de execuţie etc.), nu întrunesc condiţiile pentru clasa proiectată.

Marca de calitate este un semn distinctiv (nume, simbol, desen, etc.) folosit pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile proprii de cele similare realizate de alte organizaţii. Mărcile de fabrică, de comerţ sau serviciu se declară la Registrul Comerţului şi se protejează înregistrându-se la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). Întâlnim şi o marcă naţională de calitate care este formată dintr-un semn distinctiv prin care se certifică faptul că produsul corespunde standardelor internaţionale în domeniu.

Fiabilitatea este caracteristica de calitate a unui element, produs sau sisetm, care reflectă aptitudinea acestuia de a-şi îndeplini corect toate funcţiile, o perioadă de timp dată, în condiţii de exploatare fixate.

Formele fiabilităţii:

- fiabilitatea funcţională, care studiază defectele accidentale apărute în timpul exploatării produselor;

- fiabilitatea tehnologică, axată pe studiul factorilor care determină scăderea preciziei de lucru ca urmare a manifestării fenomenelor de uzură, “îmbătrânire” sau “oboseală”.

- fiabilitatea nominală, înscrisă în diferite documente referitoare la produs: standarde, norme tehnice, contracte. Aceasta se referă de regulă la un nume de produs şi nu la un exemplar realizat deja;

- fiabilitatea previzională, caracterizată de niveluri ale indicatorilor de fiabilitate previzionaţi de către proiectant;

- fiabilitatea experimentală, dată de niveluri ale indicatorilor de fiabilitate calculate în urma unor analize speciale, numite încercări de fiabilitate;

- fiabilitatea operaţională, care reflectă nivelul fiabilităţii la utilizatorii produsului în condiţii concrete de exploatare.

Durabilitatea este definită ca fiind aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini funcţiile pentru care a fost realizat o perioadă de timp cel puţin egală cu durata normală de viaţă. Durabilitatea se află în strânsă corelaţie cu fiabilitatea dar nu trebuie confundată cu aceasta.

II

Atât pentru produse cât şi pentru sistemele de producţie calitatea are un caracter dinamic, se modifică în timp o dată cu modificarea necesităţilor umane şi cu introducerea progresului tehnic în sistemele de producţie.

Dinamica nevoilor umane şi a calităţii

Nevoile umane sunt multiple şi se modifică sensibil în timp, iar în spaţiu diferă de la o ţară la alta, de la o regiune la alta şi de la o persoană la alta. Sociologi, psihologi şi economişti, abordând diverse laturi ale calităţii vieţii, au încercat să grupeze aceste necesităţi în raport cu anumite criterii. La analiza dinamicii trebuinţelor şi a modalităţilor de satisfacere sunt avute în vedere, pe lângă elementele de ordin cantitativ şi cele de ordin calitativ, a căror pondere creşte o dată cu dezvoltarea civilizaţiei umane. Dezvoltarea extensivă este înlocuită treptat cu o dezvoltare intensivă impusă atât de creşterea exigenţelor consumatorilor cât şi de reducerea disponibilităţilor de resurse. Pe măsura satisfacerii într-un anumit grad a nevoilor de pe un anumit nivel, omul tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior dar şi spre creşterea gradului de satisfacere a fiecărei categorii de necesităţi prin calitate sporită.