Factorii care influențează fiabilitatea. indicatori de fiabilitate

1. Introducere

Din punct de vedere calitativ, fiabilitatea unui produs reprezintă capacitatea acestuia de a-şi îndeplini sarcinile specificate într-un interval de timp şi în condiţii specificate. Fiabilitatea este o caracteristică a unui produs în sensul că poate fi prevăzută în faza de proiectare, controlată în faza de fabricaţie, măsurată pe durata testării şi menţinută pe durata funcţionării.

Realizarea performanţei produsului în timp cere o abordare care constă în anumite moduri de lucru, fiecare presupunând angajament şi constrângeri inginereşti şi manageriale. Aceste moduri de lucru au impact asupra fiabilităţii sistemelor electronice prin: selecţia materialelor, compoziţia structurală, toleranţele de proiectare, procesele şi toleranţele de fabricaţie, tehnicile de asamblare, modurile de transport şi mânuire, precum şi normele de mentenanţă şi mentenabilitate .

Fiabilitatea are ca obiect:

- studiul defecţiunilor (cauze, procese de apariţie şi dezvoltare, metode de combatere);

- aprecierea cantitativă a comportării produselor în timp, ca funcţie de factorii de influenţare interni şi externi;

- stabilirea metodelor şi modelelor de calcul şi de prognoză a fiabilităţii, pe baza încercărilor specifice şi a urmăririi comportării în exploatare a produselor;

- stabilirea metodelor constructive tehnologice şi de exploatare pentru menţinerea şi creşterea fiabilităţii sistemelor, dispozitivelor şi elementelor componente;

- stabilirea metodelor de selectare şi prelucrare a datelor privind fiabilitatea produselor;

- determinarea valorilor optime pentru indicatorii de fiabilitate.

Fiabilitatea se poate defini în mai multe moduri:

- Fiabilitatea estimată rezultată din exploatarea experimentală controlată şi din încercările de laborator:

- de anduranţă (cu stres nominal);

- accelerate (cu stres crescut);

- la distrugere.

- Fiabilitatea operaţională este rezultatul obţinut din exploatarea experimentală controlată.

- Fiabilitatea preliminată, pentru sisteme, rezultată din calcule pe baza fiabilităţii elementelor şi a structurii sistemului. Mai poate fi numită fiabilitatea structurală a sistemelor.

- Fiabilitatea extrapolată, rezultată din calcule de extrapolare din încercări de laborator accelerate. Necesită rezultatele încercării accelerate şi legea de dependenţă dintre fiabilitate şi stres.

Clasificarea fiabilităţii din punct de vedere al etapei în care se

evaluează principalii indicatori de fiabilitate

2. Mediul de utilizare a produsului pe timpul duratei de viaţă

Mediul de utilizare pe parcursul duratei de viaţă a unui produs este strâns legat de cerinţele formulate pentru acesta. Informaţiile privind utilizarea produsului pe parcursul duratei de viaţă descriu tipurile de solicitări la care acesta este supus pe timpul depozitării, manipulării şi funcţionării. Acestea reprezintă datele de intrare necesare evaluării defectărilor şi realizării normelor de proiectare, a selecţiilor şi a testelor. Profilul solicitării unui produs se bazează pe profilul solicitării aplicate şi pe condiţiile de solicitare interne. Deoarece performanţa unui produs în timp este adesea puternic dependentă de mărimea ciclului de încărcare, de rata de variaţie şi de variaţia temporală şi spaţială a sarcinii, trebuie specificată interacţiunea dintre profilul solicitării aplicate şi condiţiile interne. Informaţiile specifice despre mediul de lucru al produsului includ:

- temperatura absolută;

- domeniile de temperatură;

- ciclurile de temperatură;

- gradienţii de temperatură;

- solicitările datorate vibraţiilor şi funcţiile de transfer;

- mediile agresive chimic sau inerte;

- condiţiile electromagnetice.