Forajul Sondelor - Devierea și Dirijarea Sondelor

DEVIEREA ŞI DIRIJAREA SONDELOR

În general,sondele sunt proiectate să fie forate vertical.însă,din diverse cauze ,in procesul de forare sondele se abat de la traiectul vertical, abaterea respectivă fiind cunoscută sub denumirea de deviere.

În unele situaţii sondele sunt conduse pe un traiect diferit de cel vertical, realizîndu-se aşa numitul foraj dirijat sau direcţional.

Deoarece abaterile de la verticală ale sondei cu unghiuri de până la 3 grade nu crează probleme deosebite în desfăsurarea normală a procesului de foraj,sondele care,pe întreg traiectul nu prezintă înclinări mai mari decât cea menţionată se consideră sonde verticale.Sondele cu înclinări mai mari sunt fie sonde deviate,fie sonde dirijate.

Într-un punct al traiectului său direcţia sondei este determinată de două unghiuri(fig.1):

-unghiul de înclinare sau înclinarea ,α,care reprezintă unghiul dintre tangenta la axa sondei în punctul considerat şi verticala locului, acest unghi este unghi zenital.

-unghiul de orientare sau orientarea sau azimutul ,ω,care reprezintă unghiul dintre proiecţia tangentei pe plan orizontal şi o direcţie de referinţă din acelaşi plan;de regulă direcţia de referinţă corespunde nordului magnetic sau a nordului geografic.

Pentru un punct de pe suprafaţa globului terestru ,unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi cea a nordului geografic reprezintă declinaţia magnetică a punctului considerat.Deci,declinaţia este determinată de poziţia geografică a punctului.Datorită schimbării poziţiei nordului magnetic declinaţia magnetică a punctului se schimbă şi ea în timp.

Planul vertical format de verticala şi tangenta punctului considerat de pe traiectul sondei se numeşte plan apsidal.În fig.1 planul V este plan absidal.

1. Proiecţiile sondei

În scopul stabilirii cât mai exate a traiectului unei sonde se efectuează măsurători ale înclinărilor şi azimuturilor punctelor de pe traiect.Obişnuit,asemenea măsurători se fac ,cu aparate adecvate denumite înclinometre,în puncte sau staţii de pe traseul sondei.Cu cât distanţele dintre punctele succesive de măsurare sunt mai mici cu atât traiectul obţinut prin calcul este apropiat de cel real.

Există şi metode de determinare continuă a traiectului sondei chiar în timpul procesului de forare,fapt care permite luarea de măsuri de corectare,în caz că sonda s-a abătut de la traiectul stabilit.

Reprezentarea proiecţiilor punctelor sondei pe un plan vertical ce conţine gura sondei se numeşte „proiecţie verticală”.În cazul unei sonde la care azimuturile punctelor au aceiaşi valoare sau prezintă mici variaţii proiecţia verticală pe azimutul punctelor exprimă complet poziţia sondei.Talpa sondei se va afla în această proiecţie verticală.

Pentru o sondă cu traiect spaţial,deci cu puncte având azimuturi diferite,se pot face o multitudine de proiecţii verticale.În asemenea situaţie nici o proiecţie verticală nu va reflecta traiectul real al sondei.Este recomandat ca drept plan vertical de proiecţie să se aleagă unul în care sonda să apară cât mai puţin deformată.

Ca urmare a proiecţiei punctelor traiectului sondei pe un plan orizontal se obţine proiecţia orizontală sau înclinograma sondei.

În figura 2 sunt reprezentate cele două proiecţii caracteristice ale sondei.