Extras din proiect
Capitolul I – Instalaţii de climatizare. Generalităţi
I.1 Scurt istoric al frigului
Inventatorul aerul condiţionat este americanul Willis Carrier. Fiu de fermier din statul New York, Carrier primeşte o bursă pentru a studia mecanica la Universitatea Cornell. El devine pasionat de sistemele de ventilaţie şi căldură. În 1902, un an după terminarea studiilor la universitate, este solicitat de un tipograf.
Dezavantajul tipografiilor a fost întotdeauna variaţia de temperatură şi umiditate: aceasta face ca hârtia să se dilate sau să se contracte, cerneala devine prea lichidă sau prea densă, culorile variază de la un tiraj la altul.
Carrier dovedeşte că este un inventator plin de resurse: el modifică un vechi sistem de încălzire cu vapori ce se putea obţine cu apă rece şi aerul rece dat de un ventilator. Datorită calculelor precise, ţinând cont de temperatura aerului şi de debitul său, el obţine un sistem care nu numai că scădea temperatura, dar diminua şi umiditatea.
Instalaţiile de aer condiţionat din birouri şi locurile lor de funcţionare măreau productivitatea muncitorilor.
Numeroase civilizaţii şi-au împrospătat atmosfera din case sau palate datorită aerului condiţionat. În anul 2000, înainte de Hristos, un negustor bogat din Babilon şi-a instalat propriul sistem de aer condiţionat, primul din istorie. La apusul soarelui, sclavele sale umezeau pereţii şi podeaua camerei sale astfel încât, evaporarea care rezulta, împrospăta aerul noaptea.
Răcorirea prin evaporare a fost folosită de asemenea şi în Indiile Antichităţii. În fiecare seară, stăpânul casei suspenda deasupra intrării frunze umede ce erau bătute de vânt. Se udau aceste frunze toată noaptea, fie cu mâna, fie cu ajutorul unui vas plasat deasupra ferestrelor de unde se scurgea apa picătură cu picătură. Atunci când bătea vântul şi întâlnea frunze umede se producea evaporarea care scădea temperatura cu mai multe grade.
Până la sfârşitul secolului XIX, în marile restaurante şi în alte locuri publice, se încerca întărirea ţevilor de aerisire cu un amestec de sticlă şi sare şi de a face aerul să circule la fel cum se răceşte aerul cu ajutorul ventilatoarelor. Madison Square Garden din New York care inventase acest sistem complicat, consuma patru tone de sticlă într-o seară.
Scopul unui sistem de climatizare este de a trata aerul într-o instalaţie care să controleze simultan temperatura, gradul de umiditate, puritatea, precum şi combinaţia optimă. Climatizarea oferă mult mai multe posibilităţi decât simpla aerisire a unui birou.
Aparatele de aer condiţionat oferă un control strict al temperaturii. Putem crea un climat în care să ne simţim bine chiar şi în condiţii exterioare extreme.
Anumite aparate oferă de asemenea posibilitatea de a inversa temperatura. Ceea ce se numeşte pompă de căldură. Adică vom avea la dispoziţie un sistem care ne permite să nu suferim de căldură vara, iar iarna să nu suferim de frig.
Sistemele de condiţionat produc un aer plăcut şi sănătos. Toate unităţile interioare sunt echipate cu filtre standard care elimină praful, polenul, mirosurile. În funcţie de necesităţi, intensitatea filtrării aerului poate fi reglată. Purificarea aerului este crucială pentru persoanele care suferă de alergii.
În modul răcire, un climatizator dezumidifică aerul şi crează o senzaţie de bine. Este important să nu uităm că un nivel de umiditate corect limitează proliferarea mucegaiurilor şi a acarienilor şi are un efect pozitiv asupra persoanelor alergice. În general se consideră că un plus de umiditate de 40 până la 60% este un nivel confortabil. De aceea un coeficient potrivit de umiditate asigură o durată mai lungă de funcţionare pentru toate aparatele şi echipamentele interioare de condiţionare a aerului.
Cu ajutorul climatizării ne creem propriul confort. Noile generaţii de climatizatoare sunt inteligente şi economice. Ele se adaptează atât organismului nostru cât şi mediului în care locuim. Ele sunt sursa confortului şi a purificării aerului pe care îl respirăm.
În concluzie, datorită climatizării ne vom simţi mai bine în pielea noastră, vom deveni mult mai activi, creativi şi productivi. Să fim cinstiţi. Nu este plăcut ca într-o zi caniculară când mergem la cumpărături sau să mâncăm la restaurant, aceste spaţii să fie climatizate?
Există o legătură directă între persoanele care muncesc şi mediu de lucru al acestora. Un mediu prea cald, prea rece sau prea umed contribuie cu siguranţă la scăderea eficacităţii muncii.
Climatizarea înseamnă mult mai mult decât controlul temperaturii. Ea înseamnă şi controlul umidităţii, a ventilaţiei precum şi a purificării aerului.
Climatizarea este bazată pe transportul căldurii dintr-un loc în altul.
Pentru aceasta avem nevoie de un aparat interior, un aparat exterior, un circuit închis din conducte din cupru care să lege unităţile interioare de cele exterioare şi în care să circule refrigerentul. Acesta este agentul frigorific care va transporta energia produsă, dintr-un loc în altul.
Modul răcire
1. Unitatea interioară – Un ventilator suflă aerul cald din interiorul locuinţei spre un schimbător de căldură în care circulă refrigerentul. Agentul frigorific absoarbe aerul cald şi înapoiază aer răcit.
2. Conductele de cupru – Refrigerentul transportă căldura primită prin conductele de cupru dinspre unitatea interioară spre cea exterioară.
Preview document
Conținut arhivă zip
- PRIMA PAGINA.doc
- CUP,mem,tema.doc
- Capitolul VIII.doc
- Capitolul VII.doc
- Capitolul VI.doc
- Capitolul V.doc
- Capitolul IV.doc
- Capitolul III.doc
- Capitolul II.doc
- Capitolul I.doc
- BIBLIOGAFIE.doc