Instalații de ventilare

I.Introducere

Condiţiile actuale de viaţă ale omului presupun mijloace eficiente artificiale pentru ameliorarea mediului aerian. În acest scop este folosită tehnica de ventilare. Factorii, acţiunea dăunătoare ale cărora sunt combătute, sânt: excesul de căldură, excesul vaporilor de apă – umiditatea, gazele şi vaporii substanţelor chimice cu proprietăţi toxice şi / sau iritante, praful, substanţele radioactive. Se examinează fiecare sursă de nocivităţi şi se calculează debitul orar de aer ce trebuie introdus sau evacuat din încăpere.

Instalaţiile de ventilare au rolul de a menţine starea aerului din încăperi, respectiv temperatura, umiditatea, viteza şi puritatea, în anumite limite anterior stabilite, în tot timpul anului, indiferent de variaţia factorilor meteorologici, a degajărilor şi a consumurilor de căldură interioare. Limitele parametrilor microclimatului depind, la rândul lor, de destinaţia încăperilor, de natura activităţii desfăşurate, de procesele tehnologice etc.

Natura şi cantitatea noxelor în exces, modul lor de propagare, dimensiunile şi sistemul constructiv al încăperilor, limitele parametrilor confortului termic, limitele admisibile la care trebuie reduse concentraţiile diverselor noxe, la care se adaugă de cele mai multe ori, cu o pondere importantă, considerate economice, au condus la utilizarea în practică a unei game mari şi variate de instalaţii de ventilare şi climatizare.

În orice sistem de ventilare este necesar să se introducă în încăperi aer tratat care să preia noxele în exces şi să le elimine odată cu acestea din încăperi, după care totul să fie îndepărtat în exterior.

Instalaţiile de ventilare şi climatizare pot fi diferenţiate după modul de vehiculare a aerului, după extensia spaţiului supus ventilării, după diferenţa de presiune dintre încăperea ventilată şi încăperi adiacente, după gradul de complexitate a tratării aerului în funcţie de cerinţele tehnologice sau de confort sau după alte cerinţe.

 1.1Confortul termic

Cea mai mare parte a timpului omul isi desfasoara activitatea sau se odihneste in interiorul incaperilor astfel ca este necesara crearea unor conditii care sa ofere,din punct de vedere igienic mediul cel mai potrivit traiului sau muncii cu randament cat mai ridicat.

Totalitatea conditiilor interioare care concura la alcatuirea unei ambiante in care omul sa se simta bine in timpul activitatii sau odihnei sale.

Senzatia de confort este asigurata pe de-o parte de anumiti factori legati de schimbul normal de caldura dintre om si mediul ambiant si care constituie’’confortul termic’’,iar pe de alta parte de factori derivati,cum ar fi puritatea aerului,luminozitatea incaperii,nivelul de zgomot,gradul de ionizare a aerului.

Rezultatele numeroaselor cercetari medicale au aratat ca rolul principal in cadrul conditiilor de micrclima il au un complex de parametrii,care asigura omului senzatia de confort termic optim cum ar fi:temperatura aerului interior,umiditatea relativa a aerului,viteza de miscare a aerului si temperatura medie de radiatie a elementelor delimitatoare ale incaperii.

Starea de confort este influentata de asemenea de imbracaminte,felul de activitati,sex,varsta,anotimp,e.t.c.

Din punct de vedere senzorial confortul termic inseamna in primul rand lipsa senzatie neplecute de frig sau cald,asigurarea evacuarii caldurii interne a omului fara suprasolicitarea sistemului termoregulator.

Cu toste ca temperatura interna a corpului omenesc ramane constanta la valoarea de 37 grade celsius,temperatura pielii variaza in functie de factorii de mediu,iar pierderea de caldura a corpului este in stransa relatie cu temperatura pielii.

Pentru mentinerea temperaturii corpului omenesc la o valoare constanta este necesar ca pierderile de caldura catre mediul ambiant sa fie echivalente cu caldura interna produsa.Pierderile de caldura au loc prin convectie,radiatie,conductie si sub forma de caldura latenta datorita evaporarii transpiratiei si in buna parte datorita procesului de respiratie.