Locul Conducerii Numerice în Fabricație

1. Introducere

Conform [DEX 98], termenul de fabricaţie este definit în modul următor: FABRICAŢIE, fabricaţii, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producţia unei asemenea unităţi industriale. – din fr. fabrication, lat. fabricatio.

În contextul prezentului capitol, prin fabricaţie se înţelege totalitatea activităţilor desfăşurate într-o întreprindere industrială în vederea realizării de bunuri materiale. Prin urmare, aici, termenul de fabricaţie este echivalent cu producţie, cu sensul de „producere”, acţiunea de a produce, nu de „produs”, rezultatul acţiunii.

În esenţă, se mai poate spune, că fabricaţia vizează transformarea unor resurse în produse finite, în cadrul unei întreprinderi industriale.

Fabricaţia presupune existenţa unor resurse, cum ar fi materii prime, utilaje, energie, personal etc. Îndreptându-ne atenţia asupra utilajelor, putem să le clasificăm după diverse criterii:

- după tipul de transformare pe care îl determină asupra obiectului prelucrat;

- chimice

- mecanice

- pentru prelucrări/transformări biologice

- după locul pe care îl ocupă pe traseul parcurs de la „Intrări” către „Ieşiri” (conform fig.1.1) – exemplele următoare se referă la utilajele pentru prelucrări mecanice;

- primare, pentru obţinerea semifabricatelor (utilaje de turnătorie, forjă, laminoare etc.)

- pentru prelucrări mecanice prin aşchiere şi/sau deformări plastice

- postprelucrare (utilaje pentru asamblare, ambalare)

- etc.

Din punctul de vedere al programelor de studii cărora li se adresează prezenta lucrare, o importanţă aparte o au utilajele pentru prelucrări mecanice, iar focalizând şi mai mult, cele pentru prelucrări mecanice prin aşchiere şi/sau deformări plastice.

În funcţie de calea pe care se transmit informaţiile necesare prelucrării, aceste utilaje se pot clasifica în;

- clasice;

- cu conducere numerică.

La prima categorie de utilaje, majoritatea informaţiilor necesare prelucrării sunt transmise utilajului în mod direct de către operatorul uman. Informaţiile transmise de către operator pot fi diverse reglaje (ale parametrilor regimului de aşchiere), informaţii privind traiectoriile sculelor etc.

La utilajele cu conducere numerică majoritatea informaţiilor necesare prelucrării sunt pregătite înainte de prelucrarea propriu-zisă şi sunt transmise automat, într-un format special, prin intermediul unui echipament de conducere numerică. Acum, acţiunile operatorului uman sunt de cu totul altă natură faţă de cazul utilajelor clasice, ele având loc înainte sau după prelucrarea propriu-zisă; în timpul prelucrării, intervenţia operatorului are un caracter cu totul special şi vizează de regulă corectarea unor eventuale erori sau reacţii la situaţii neprevăzute, accidentale.

1.1 Fluxul de informaţii în cadrul prelucrărilor mecanice

În timpul desfăşurării proceselor de prelucrare mecanică pe diverse utilaje se stabilesc mai multe fluxuri: de materiale, de energie şi de informaţii. În cazul fluxurilor de materiale şi de energie, lucrurile sunt destul de clare şi precis definite: fluxul de materiale presupune faptul că o serie de materiale sunt fie supuse unor transformări, fie se consumă în scopul obţinerii de produse finite. Materiile prime se transformă, căpătând noi proprietăţi sau forme pentru a deveni produse; materiale, precum sculele, lichide de aşchiere etc., se consumă în procesul de fabricaţie, trebuind să fie periodic înlocuite.

De asemenea, în orice proces de prelucrare mecanică fie prin aşchiere, fie prin deformare plastică sau de altă natură, se consumă energie.