Mecanism de ghidare brațe inegale direcție pentru autocamion

MECANISMUL DE GHIDARE

• Are rolul de a realiza o legatura corecta a rotilor cu caroseria.

• Trebuie sa permita anumite miscari sau sa ingradeasca altele.

• Trebuie sa mentina unghiuri de cadere apropriate de cele optime

• Trebuie sa diminueze variatiile de ecartament

• Trebuie sa asigure o pozitie ridicata a centrului instantaneu de ruliu al caroseriei pentru ca efectul acestuia sa fie diminuat

• Sa fie suficient de rezistent pentru a prelua fortele maxime ce apar in timpul deplasarii

• Impreuna cu mecanismul de corelare a directiei trebuie sa asigure geometria corecta rotii

Mecanismul de ghidare cu brate inegale:

• Cu axe de balansare paralele

• Cu axe de balansar e neparalele

Modalitati de amplasare amortizorului.

SISTEMUL DE DIRECTIE

Generalitati.

Mecanismul de direcţie al autovehiculului este un ansamblu de pârghii şi piese care prin intermediul volanului permite direcţionarea autovehiculului, având rolul să asigure conducerea uşoară şi rapidă a acestuia în linie dreaptă sau în viraje, precum şi sa menţină controlul asupra direcţiei de mers şi stabilitatea sa în toate condiţiile de exploatare.

Sistemul de direcţie al unui vehicul trebuie să nu influenţeze poziţia corectă a roţilor, să nu fie influenţat de oscilaţiile suspensiei, să nu transmită la volan şocurile primite de la roţi şi să permită schimbarea direcţiei de înaintare a vehiculului cu un efort minim din partea conducătorului.

Stabilitatea roţilor directoare, adică tendinţa acestora de a-şi păstra poziţia neutră şi de a se reîntoarce la ea când au fost deviate de la aceasta, de către forţe întâmplătoare sau de rotirea volanului, este determinată şi asigurată de unghiurile roţilor de direcţie. Unghiul de convergenţă al roţilor asigură paralelismul planurilor de mişcare a roţilor directoare, fiind necesar pentru a anihila tendinţa de rulare divergentă a acestora. Unghiul de înclinare laterală a pivotului face ca, în cazul scoaterii roţilor în direcţie din poziţia neutră, să se mărească tendinţa acestora de a reveni la mersul acestora în linie dreaptă, uşurând manipularea volanului.

Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului contribuie la stabilitatea în mers a autovehiculului, prin faptul că roţile directoare au tendinţa să revină singure la direcţia de mers iniţială, după efectuarea unui viraj.

Pentru o manevrare cât mai uşoară şi cât mai sigură a sistemului de direcţie, majoritatea autoturismelor sunt echipate cu servodirecţie. Servodirecţia amplifică forţa de acţionare asupra roţilor de direcţie, la manevrarea volanului. Sistemul de direcţie trebuie să permită stabilizarea mişcării rectilinii. Roţile de direcţie trebuie ca după ce virajul s-a efectuat, să aibă tendinţa de a reveni în poziţia mersului de a reveni în linie dreaptă. Roţile de direcţie au tendinţa de a reveni în poziţia de mers în linie dreaptă, după executarea virajului, sub acţiunea unghiului de fugă. Unghiul de fugă reprezintă înclinarea laterală a pivotului.

Blocajul volanului este o posibilitate tehnică de a-l încuia şi imobiliza în interiorul acestuia, prin rotirea sa într-un sens sau altul, după oprirea motorului şi scoaterea cheii din contact. Deblocarea se realizează prin introducerea cheii de contact şi rotirea stânga-dreapta a volanului.

Pneurile roţilor directoare ale vehiculului fluieră strident la frânările moderate şi în viraje atunci când unghiul de cădere sau de convergenţă este dereglat.

Revenirea greoaie a roţilor directoare din viraj este determinată de lipsa lubrifiantului la articulaţiile mecanismului de direcţie sau strângerea excesivă a articulaţiilor punţii oscilante.

Printre principalii factori care provoacă uzura mecanismului de direcţie se află circulaţia cu viteza excesivă pe drumurile cu denivelări ce poate provoca chiar ruperea unora dintre componenteIe sale, a manevrării volanului pe loc cu motorul oprit sau lipsei lubrifantului la articulaţiile ori la piesele acestuia.

Uzura mecanismului de direcţie poate fi uşor depistată de conducătorul vehiculului, aceasta manifestându-se prin cursa în gol a volanului peste limita admisă, jocul prea mare al roţilor directoare pe orizontală sau pe verticală, inclusiv prin sesizarea zgomotelor produse, mai cu seamă la trecerea peste denivelările drumului.

Oscilaţiile roţilor directoare la viteze reduse sunt provocate din cauza jocului prea mare între organele din componenţa casetei de direcţie a vehiculului.

Caseta de direcţie este componenta mecanismului de direcţie plasată la cealaltă extremitate a coloanei volanului, în care se găseşte un angrenaj melcat ce transmite mişcarea de la axul volanului la levierul de direcţie şi ajuta la

fixarea traiectoriei pe drum a vehiculului. Când intervine uzura angrenajului melcat provocată de jocul mare al volanului, peste limita admisă, creşte oscilaţia roţilor la viteze mici.