Metode de asamblări

I.Probleme generale ale tehnologiei asamblari

Asamblarea este partea finala a procesului de fabricatie,care consta in totalitatea operatiilor de reunire intr-o anumita succesiune,a unor piese prelucrate anterior in scopul de a obtine un produs finit care sa corespunda integral conditiilor tehnice si functionale impuse.

Functionarea corespunzatoare a masinilor,mecanismelor si aparatelor depinde nu numai de exactitatea si calitatea prelucrarii pieselor componente ci si de corectitudinea montarii acestora.

O masina incorect ansamblata va conduce la un consum sporit de energie in functionare,in acelasi timp,ea nu va asigura precizia si nici calitatea pieselor ce vor prelucra la ea.

In industria constructoare de masini,lucrarile de asamblare consuma o parte insemnata(25% pana la 75%) din volumul total de munca necesar realizari unui produs necesitand si forta de munca foarte bine calificata.

In vederea reducerii consumului produsului si a imbunatatiri calitatii asamblarii,este necesar ca,la proiectarea tehnologiei de asamblarea sa se urmareasca reducerea volumului de munca necesar asamblarii,prin : utlizarea sculelor si a dispozitivelor de mare productivitate,mecanizarea si automatizarea operatiilor de asamblare,mecanizarea transportului pieselor sau a subansamblarilor.In mod obisnuit termenul asamblare este cel care defineste in mod corect activitatea de reunire a mai multor piese intr-un asamblu. Folosirea termenului montare ca sinonim al ansamblari nu este exclusa dar nici recomandata.

-presarea rulmentului 2 pe fusul arborelui 1 si verificarea asezarii inelului

interior 3 pe umarul fusului

Procesul tehnologic de asamblare a unui mecanism,aparat sau masini cuprinde,o succesiune logica de operatii,care urmareste asezarea si fixarea pieselor in poziti determinate astfel incat sa asigure o functionare normala a lor.Asezarea si fixarea pieselor se poate realiza direct fara modifica forma sau dimensiunea piselor ansamblate.sau prin efectuarea unor ajustari,reglari sau selectari(sortari).

Operatiile si fazele de asamblare se stabilesc in cursul proiectari procesului tehnologic de asamblare si se inscriu in planul de operatii.

Executia fiecarei imbinari constituie cate o faza a operatiei de asamblare.In sens mai general faza este o parte complet terminata a operatiei de asamblare,care nu poate fi divizata in alte faze si se executa fara schimbarea sculelor de asamblare de catre 1 sau mai multi muncitori.O faza de asamblare se executa prin mai multe manuiri succesive.

II.Precizia de prelucrare si asamblare

Prin precizia de prelucrare se intelege gradul in care dimensiunile si abaterile dimensionale de forma si de pozitie reciproca asupra fetelor pieselor dupa prelucrarese incadreaza in cele inscrise pe desenul de executie.

Pornid de la faptul ca in practica de productie nu se pot reproduce aceleasi caracteristici de calitate(precizie dimensionale. abateri de forma si pozitie) pentru toate piesele prelucrate dintr-un lot,inca din faza de proiectare se prescriu anumite limite-abateri,intre care sa varieze caracteristicile de calitate.Valorile abaterilor sunt stabilite in functie de importanta functionala a piesei respective de relatiile care se stabilesc intre doua suprafete conjugate(cuprinsa si cuprizatoare)care poarta denumirea de ajustaj.Abaterile pieselor pot fi : dimensionale de forma si de pozitie reciproca.

Abaterile dimesionale sunt limite intre care variaza dimensiunea nominala N a unei suprafete.

Exemplu :

Dimensiunea nominala N = 25 mm ;

Abaterea superioara As = 0,02

Abaterea inferioara A1 = -0,01

Toleranta T = As – A1 = 0,02 – (-0,01)=0,03mm.

Abaterile pot fi,dupa caz,(in functie de tipul ajustajului) ambele pozitive,ambele negative sau una pozitiva si una negativa,valoriile lor luanduse din STAS 8100....8100 , in functie de tipul ajustajului si valoare dimensiuni nominale.

In functie de valorile abaterilor suprafetei corespunzatoare (alezaj) si respectiv cuprinsa (arbore), un ajustaj poate fi : cu joc,intermediar si cu strangere

Dimensiunea efectiva « E » este dimensiunea rezultata dupa prelucrare.Conditia ca o piesa sa fie acceptata ca buna este ca Dmin ≤ E ≤ Dmax.

Abaterile de forma( de la circularitate,planitare,cilindricitate),permit o abatere de la forma geometrica a piesei prescrisa in desenul de executie ; valorile acestor abateri trebuie sa fie cuprinse in campul te toleranta a dimensiunilor nominale.

Abatarea admisa de la rectilinitate a unei suprafete A este de 0,01 pe 100mm.