Pompă cu Piston cu Simplu Efect

TEMA PROIECTULUI

Să se realizeze schema şi fluxul tehnologic de transport a produselor în stare lichidă utilizând o pompă cu piston cu simplu efect cu înălţimea de pompare de 10 m.

Introducere

TRANSPORTUL FLUIDELOR

Fluidele se deplasează prin conducte, canale sau uitlaje sub acţiunea unei energii mecanice din exterior sau sub acţiunea energiei potenţiale dată de o diferenţă de nivel.

Conducta este un ansamblu de elemente montate etanş între ele, pe un traseu bine determinat, care serveşte la transportul mediilor tehnologice aflate în stare lichidă sau gazoasă.

Transferul energiei de la o sursă exterioară la fluid se realizează cu utilaje statice sau cu utilaje având subansambluri mecanice in mişcare. În practică, ambele tipuri de utilaje sunt cunoscute sub nume generice: pompe, ventilatoare, suflante, compresoare, injectoare, etc. Pentru utilaje care transportă lichide s-a încetăţenit denumirea de pompe.

Energia mecanică primită de fluid de la sursa exterioară este convertită cu ajutoru utilajelor de transport în energie de presiune, energie cinetică şi energie potenţială, iar o parte se pierde datorită frecărilor şi a inerţiei.

Transportul şi distribuţia fluidelor între utilajele unei instalaţii tehnologice sau la distanţe mari se realizează prin conducte. În funcţie de destinaţia lor, conductele se clasifică în: conducte magistrale şi conducte tehnologice.

1. Conductele

Conductele magistrale servesc pentru transportul unor fluide pe distanţe mari şi foarte mari. Din această categorie fac parte: conductele de aducţiune a apei, magistralele de transport ale gazelor naturale (gazoducte) sau ale ţiţeiului (oleducte).

Conductele tehnologice fac legătura dintre utilajele unei linii de fabricaţie. Deoarece utilajul serveşte transportării industriale a produselor, este absolute necesar ca asamblarea tuturor elementelor componente ale conductei să se facă etanş, aceasta realizându-se prin sudare, lipire, filetare sau demontabil prin flanşe, permiţând o etanşare perfectă din punct de vedere ethnic şi posibilitatea unui transport neîntrerupt al produselor.

Conductele tehnologice prezintă o serie de particularităţi constructive, precum şi de exploatare. Conductele se calsifică în conducte metalice şi nemetalice.

În mod obişnuit conductele metalice sunt standardizate sub denumirea de ţevi metalice. Ţevile de oţel se fabrică din oţel-carbon, iar cele din fontă se fabrică din fontă cenuşie. Pentru condiţiile grele de lucru (temperature sau presiuni ridicate, acţiune corozivă puternică etc.), se folosesc ţevi din oţeluri aliate cu crom, nichel şi molibden sau conducte de fontă cu un conţinut ridicat de siliciu.

Dintre materialele nemetalice, întrebuinţate la fabricarea conductelor fac parte: cimentul, gresia, bazaltul, porţelanul, sticla, lemnul, cauciucul şi în ultima vreme materialele plastice din PVC.

Conducta este formată, în principal, din următoarele elemente:

- ţevi sau tuburi

- piese de imbinare între ţevi sau tuburi: flanşe, mufe, nipluri, coturi, teuri, reducţii, etc.

- armături pentru comanda şi controlul curgerii fluifelor: robinete, vane, instrumente de măsură a debitului şi a unor parametri ai fluidului

- dispozitive de fixare, de rezemare şi compensatoare de dilatare termică

Traseul unei conducte tehnologice trebuie astfel ales încât să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie cel mai scurt posibil

- schimbările de direcţie să fie cât mai puţine

- conducta să nu afecteze amplasarea utilajelor

- accesul la robinete, aparate de măsură, etc. să fie uşor

Conductele tehnologice sunt marcate prin culori şi semene convenţionale ce indică natura şi proprietăţile fluidelor care circulă prin ele. În activitatea industrială s-a procedat la standardizarea conductelor în funcţie de diametru, presiune, materialul acestora. [1]

2. Mărimi caracteristice ale conductelor

Majoritatea elementelor componente ale conductelor sunt definite prin diametrul nominal Dn şi presiunea nominală pn.

Diamertul nominal Dn (mm), este o mărime convenţională care serveşte pentru indicarea necondiţionată a dimensiunii diferitelor elemente de conductă, reprezentând în cazul conductelor aproximativ diametrul interior (Di) al acestora. Diametrul exterior (De), este o dimensiune de legătura, fiind mărime standardizată, în cazul elementelor de conductă.

Presiunea nominală pn, este o presiune convenţională utilizată la clasificarea şi calculul elementelor de conductă, reprezentând valoarea presiunii maxime la temperature standard normală (20ºC). Treptele de presiune normale, ca de altfel şi treptele diametrelor nominale, sunt standardizate în funcţie de valoarea presiunii nominale şi a temperaturii de lucru, stabilindu-se pentru fiecare grupă de materiale valoarea presiunii maxime admisibile de lucru.

Presiunea de lucru sau de regim pr, este presiunea fluidului de lucru în exploatarea normală.