Pompă de ulei

I. Generalităţi

Pompa de ulei este un organ al instalaţiei de ungere forţată a motorului care asigură circulaţia

uleiului sub presiune.

De tip volumetric, pompele de ulei cele mai răspândite sunt cele cu:

 Roţi dinţate ( pinioane );

 Lobi ( dinţi interiori ).

Mai rar se folosesc pompele cu palete. Pompele sunt antrenate în majoritatea cazurilor de către

arborele cu came. Debitul pompei trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura ungerea în ralanti, la turaţia minimă a motorului. El este funcţie şi de numărul de fusuri ale arborelui cotit, deoarece acestea trebuie alimentate cu ulei. Debitul creşte odată cu turaţia şi trebuie să fie puţin superior celui strict necesar. El este în general de 15 – 25 litri pe cal putere. Presiunea uleiului produsă de pompă variază de la 1,5 – 2,0 bar în ralanti la 4 – 6 bar la turaţie maximă. Randamentul pompelor cu angrenaje este destul de redus ( 0,5 – 0,8 ) astfel încât, pentru a evita un consum prea mare de putere, pompele nu trebuie supradimensionate la debite prea mari. De obicei, supapele, limitatoarele de presiune maximă

( sau de descărcare ) sunt montate în corpul pompei de ulei. Atunci când uleiul este prea vâscos – la temperaturi foarte scăzute - presiunea poate să ajungă atât de mare încât pompa să se defecteze. Din acest motiv se prevede supapa de siguranţă, care se deschide la o presiune de aproximativ 5 bar, lăsând ca uleiul pompat să se întoarcă în baie.

I.1.Pompa de ulei cu dantură interioară

Pompa de ulei cu dantură interioară ( figura 1,a ) folosită la motorul D 797 – 05, funcţionează astfel: în timpul rotirii în sens invers a roţilor dinţate 2 şi 3, se creează o depresiune în corpul pompei 1 şi absoarbe uleiul din baie prin sorbul pompei, în camera de aspiraţie 4, de unde este preluat prin spaţiile dintre dinţii roţilor dinţate şi corp, apoi refulat în camera de refulare 5 şi trimis în instalaţie.

Figura 1, a. Pompa de ulei cu lobi, cu dinţi interiori

Are un pinion interior cu patru dinţi care este antrenat de către arborele cu came angrenând cu pinionul cu cinci dinţi interiori, care se roteşte liber în carcasa pompei. Uleiul este aspirat prin canalul de aducţiune şi refulat în canalul conductei principale. Jocurile J1 şi J2 trebuie să fie de câteva sutimi de mm pentru a asigura etanşeitatea necesară. Supapa de siguranţă se poate monta la intrarea în filtrul de ulei. La deschiderea sa, uleiul trece direct în baia de ulei printr-o conductă separată. Utilizarea largă a uleiurilor multigrad a căror viscozitate nu creşte exagerat la temperaturi joase a făcut ca la unele instalaţii să se renunţe la supapa de siguranţă.

I.2.Pompa de ulei cu dantură exterioară

Pompa de ulei cu dantură exterioară ( figura 1, b ) este utilizată la motorul D 2156 HMN 8. Preîntâmpinarea suprapresiunii, din cauza uleiului vâscos ( mai ales pe timp rece ) se face prin supapa de siguranţă a pompei care trimite o parte din ulei înapoi, în baie. În felul acesta se menţine o presiune de refulare de ( 20 – 50 ) 104 N/m2.

Pinionul conducător al pompei de ulei are pe arborele său o roată dinţată, care primeşte mişcarea de la pinionul arborelui cotit ( D 797 – 05 şi D 2156 HMN 8 ) sau de la arborele cu came prin intermediul grupului de pinioane elicoidale care antrenează ruptorul distribuitor ( Dacia 1300 ).

Figura 1, b. Pompa de ulei cu pinioane, cu dinţi exteriori

Pompa de ulei cu dinţi exteriori, aspiră uleiul din baie între dinţii pinioanelor şi îl transportă prin exteriorul roţilor, refulându-l spre conducta principală a instalaţiei de ungere. Unul dintre pinioane este fixat pe axul său care este antrenat de către arborele cu came, iar celălalt pinion este liber pe axul său. Creşterea jocurilor din vârful şi fundul dinţilor, ca şi a aceluia dintre pinioane şi corpul pompei face să se micşoreze debitul pompei. Supapa de siguranţă este formată dintr-o bilă cu arc şi este montată în corpul pompei deschizându-se la creşterea presiunii peste limită, lăsând uleiul să treacă înapoi în conducta de aspiraţie a pompei.