Proiectarea unui Dispozitiv de Actionare a Prelatelor pentru Piscine

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Proiectarea unui Dispozitiv de Actionare a Prelatelor pentru Piscine.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 59 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Popescu Gh.

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Mecanica

Extras din document

Activitatea de proiectare în constructia de masini are ca scop fie finalizarea unui produs nou, fie perfectionarea unui produs existent. Pentru a putea elabora un proiect, proiectantul trebuie sa aiba la dispozitie o tema care sa contina cât mai multe date privind produsul ce trebui proiectat.

Prima faza a activitatii de proiectare poate fi numita faza de conceptie a constructiei care se proiecteaza. Prin conceptie nu se întelege, în mod obligatoriu, a inventa o constructie complet noua sau a descoperi un procedeu necunoscut în trecut, ci de cele mai multe ori, înlocuirea unui produs tehnic cunoscut cu unul mai perfectionat. De altfel inventia nu se bazeaza pe „norocul” inventatorului de a avea o idee geniala, ci pe documentare, cercetare stiintifica, proiectare, realizare practica. În faza initiala a activitatii de proiectare, gândirea creatoare este canalizata în directia sintetizarii datelor din literatura de specialitate sau a celor existente în activitatea practica. Gândirea creatoare are nevoie de ajutorul imaginatiei (sau a spiritului de inventivitate) care, prin combinarea celor realizate si cunoscute si completarea cu idei noi sa se ajunga la solutii noi. Rezultatul fazei de conceptie în proiectare poate fi o simpla schita, în care solutia dorita este reprezentata numai principal si schematic.

Faza urmatoare a activitatii de proiectare consta în prelucrarea solutiei adoptate, astfel încât aceasta sa se concretizeze în forma ceruta de nevoile practicii. În aceasta faza, proiectantul este preocupat nu numai de problemele generale, de ansamblu, ci si de elementele care constituie partile componente ale produsului ce-l proiecteaza. Aceste elemente trebuie elaborate, pornind de la formele lor geometrice, trecând apoi la formele lor principale, pentru a stabili, la sfârsit, pentru fiecare element forma functionala corespunzatoare rolului pe care elementul respectiv îl are în cadrul ansamblului. În aceasta faza trebuie gândite diferite solutii si apoi analizate comparativ, rezultatele procesului de elaborare trebuie verificate prin calcule si comparate cu realizari practice.

În functie de pregatirea lui profesionala si de formatia lui intelectuala, proiectantul începator are tendinta de a o importanta exagerata fie calculelor tehnice, fie spiritului tehnic, format prin experienta practica. Sunt însa multe cazuri în care problemele de proiectare „nu pot fi rezolvate numai cu ajutorul spiritului tehnic”, oricât de dezvoltat ar fi acesta. Pe de alta parte, chiar în stadiul actual de dezvoltare al stiintelor tehnice, nu este întotdeauna posibil sa se determine anumite dimensiuni, „numai cu ajutorul calculelor”.

Totdeauna exista parametrii care nu pot fi cuprinsi în relatii de calcul, sau daca acesta este posibil, uneori determinarea lor prin calcul este prea complicata, iar precizia obtinuta la stabilirea valorilor lor nu corespunde necesitatilor de proiectare.

În cadrul unei activitati „sistematice” de proiectare, proiectantul trebuie sa îmbine armonios „spiritul tehnic” cu „calculele”.

În faza a treia a elaborarii proiectului, numita faza de constructie, procesul de gândire trebuie sistematizat. Activitatea de proiectare se desfasoara „pe planseta”, unde se analizeaza cerintele cu posibilitatile de realizare industriala a produsului proiectat. Dupa ce s-au stabilit dimensiunile principale si s-a stabilit forma functionala pentru fiecare piesa componenta, urmeaza prelucrarea acestor forme functionale astfel ca ele sa poata fi executate. În acest scop pentru fiecare piesa trebuie stabilita dimensiuni constructive, materialul, calitatea suprafetei pe portiuni, tratamentul termic etc. prin acesta se elaboreaza forma constructiva, ceea ce constituie ultima parte a fazei de constructie. Rezultatul acestei faze este forma constructiva a pieselor si care se reprezinta în desenele de executie.

Proiectantul trebuie sa fie înzestrat, în special, cu „simtul formelor si al dimensiunilor”, sa „vada” în spatiu formele pieselor desenate pe planseta, sa aiba o imagine clara a fenomenelor geometrice ale pieselor, ca si modul în care forma constructiva deriva din forma geometrica, sa prevada cum va decurge montarea si care vor fi solicitarile mecanice si fluxul de forte, ca si diferite feluri de solicitari pe care piesa le va suferi în exploatare.

Activitatea desfasurata de proiectant în „faza de constructie” îsi atinge scopul daca reuseste sa transforme solutia elaborata în „faza de conceptie”, într-o solutie constructiv optima. Prin aceasta proiectantul a creat un produs tehnic care corespunde tuturor conditiilor cerute de utilizarea lui, care a fost elaborat astfel încât sa poata fi executat în industrie, la un cost minim, a carui forma si aspect satisfac si conditiile estetice.

Atingerea acestor obiective presupune o buna pregatire în domeniul Matematicii si Desenului tehnic, considerate ca vocabularul inginerului cât si al Tehnologiei materialelor, Rezistentei materialelor, Organelor de masini, Mecanisme, Tehnologia fabricatiei etc.

În cadrul lucrarii se prezinta o varianta constructiva a unui mecanism de antrenare a prelatelor pentru acoperirea piscinelor, a carui pret de productie sa fie cât mai mic.

Rolul principal al acestui motoreductor este acela de a pune în miscare un ax de înfasurare al unei prelate flotante a unei piscine.

Fisiere in arhiva (1):

  • Proiectarea unui Dispozitiv de Actionare a Prelatelor pentru Piscine.doc