Punte Rigidă cu Patru Brațe

Capitolul 1

Studiu privind puntea rigidă cu patru braţe

La această construcţie de punţi se utilizează patu brate pentru a lega puntea de şasiul autovehicului. În general braţele de legătură sunt relizate din ţeavă sau din tablă ambutisată si sudată putând avea diferite profile. Modul in care sunt fixate braţele pe punte, prmite acesteia să se mişte pe direcţie verticală şi să se articuleze, dar în acelaşi timp împiedică mişcarea punţii în lateral sau înainte şi înapoi comparativ cu axa longitudinală a autovehiculului.

Puntea rigidă cu 4 braţe se foloseşte în general pe autovehiculele de teren care circula şi în afara drumurilor amenajate.

Avantaje.

Suspensia utilizată pe această punte este una cu arc elicoidal si nu una tradiţională cu arcuri pe foi. Acest lucru asigurî obţinerea unei greutăţi mici a ansamblului.

Alte avantaje sunt unghiuri de cădere mai bune ale roţilor, precum şi o articulare mai mare a punţii. Faptul că puntea se poate articula mai mult, duce la asigurarea unei mai bune aderenţe pe drumurile neamenajate sau pe teren accidentat.

Dezavantaje.

Printre dezavantaje se numara faptul că aceste punţi au un cost de producţie mai ridicat, deoarece acest tip de punte este mai complicat, şi că arcurile pe foi au o durată de fucţionare mult mai mare faţă de arcurile elicoidale.

Faptul că, arcurile elicoidale, sunt mai uşoare decât arcurile pe foi, împreună cu braţele de lagătură a punţii cu şasiul autovehiculului, duce la obţinerea unei mase minime a întregului subansamblu. O masă mare a ansamblului duce la pierderea unei cantităţi din puterea furnizată de motor.

Capitolul 2

Calculul şi construcţia suspensiei

Rolul si destinaţia suspensiei

Suspensia automobilului este destinată să atenueze sarcinile dinamice ce se transmit de la drum şi să transmită forţele care acţionează asupra roţilor şi cadrului.

Oscilaţiile ce apar la trecerea automobilului peste neregularităţile drumului influenţează calităţile tehnice de exploatare ale acestuia, în primul rând caracterul de mers lin al acestuia, calităţile de tracţiune, stabilitatea ,maniabilitatea şi durabilitatea.

Suspensia automobilelor este compusă din elementele elastice , dispozitivele de ghidare, şi elementele de amortizare.

Elementele elastice contribuie la micşorarea sarcinilor, dinamice verticale, provocând oscilaţiile caroseriei de amplitudine şi frecvenţe cât mai suportabile pentru pasageri şi care să nu dăuneze încărcăturii care se transportă.

Dispozitivele de ghidare transmit componentele orizontale ale forţelor dintre roţi şi drum, şi momentele acestor forţe la caroserie ,determinând şi caracterul deplasării roţilor în raport cu caroseria automobilului şi în raport cu drumul.