Repararea și Întreținerea Transmisiei Cardanice

Memoriu justificativ

Transmisia automobilului are rolul de a transmite momentul motorului la roţile motoare, modificându-i, în acelaşi timp, şi valoarea în funcţie de mărimea rezistenţelor la înaintare. Ea este cuprinsă din: ambreiaj, cutia de viteze, transmisia longitudinală, transmisia principală (angrenajul în unghi), diferenţial, arbori planetari şi transmisia finală.

Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze o serie de aspecte legate de transmisia longitudinala (cardanică) privind: rolul, condiţiile impuse, clasificarea, cinematica, construcţia transmisiei dar şi metode pentru reparare şi întreţinere a acesteia, utilizate la automobile.

Transmisa cardanică are rolul de a transmite un moment, fără amplificare, între diferite organe ale automobilului, a căror poziţie relativă este, în general, variabilă. Transmisiile cardanice se compun dintr-un ansamblu de organe (articulaţii, arbori, cuplaje de compensare, amortizoare, suporturi intermediare etc.), care constituie o unitate funcţională independentă.

Arborii longitudinali sunt organe ale transmisiei longitudinale care fac legătura între două articulaţii cardanice, având rolul de a transmite la distanţă momentul motor.

CAP.1

1 Consideraţii generale. Clasificare. Cinematică

1.1 Rolul, condiţiile impuse şi clasificarea transmisiilor cardanice utilizate la automobile

Transmisa cardanică are rolul de a transmite un moment, fără amplificare, între diferite organe ale automobilului, a căror poziţie relativă este, în general, variabilă. Transmisiile cardanice se compun dintr-un ansamblu de organe (articulaţii, arbori, cuplaje de compensare, amortizoare, suporturi intermediare etc.), care constituie o unitate funcţională independentă.

La construcţiile de automobile, transmisiile cardanice se folosesc ca transmisii de forţă, pentru a transmite momentul motor între diferite ansambluri ale transmisiei şi ca transmisii de comandă (la sistemul de direcţie etc.). în cazul când se folosesc ca transmisii de forţă, transmit momentul motor astfel: de la ambreiaj la cutia de viteze, atunci când cutia de viteze este aşezată pe cadrul automobilului, separat de motor; de la cutia de viteze la reductorul-distribuitor, când acestea sunt montate separat pe cadrul automobilului; de la cutia de viteze sau reductorul-distribuitor la transmisia principală; de la diferenţial la roţi în cazul automobilelor cu suspensie independentă a roţilor motoare; de la diferenţial la roţile de direcţie si motoare.

Condiţiile principale impuse transmisiilor cardanice sunt următoarele: sa asigure sincronismul mişcării transmise; să realizeze compensările axiale şi unghiulare necesare; să realizeze amortizarea vibraţiilor; să atenueze solicitările dinamice; să asigure unghiurile necesare între axele arborilor; să aibă o durabilitate mare şi un randament cât mai ridicat; construcţia să fie simplă si economică; montarea şi demontarea, să fie uşoare; întreţinerea să fie simplă; ansamblul transmisiei să fie echilibrat dinamic; tehnologia de execuţie să fie simplă.

Clasificarea transmisiilor cardanice se poate face în funcţie de: destinaţie, legea de transmitere a mişcării, modul de construcţie. După destinaţie, pot fi: transmisii de forţă şi transmisii de comandă. În funcţie de legea de transmitere a mişcării, pot fi: transmisii asincrone si transmisii sincrone. Din punctul de vedere constructiv, transmisiile cardanice pot fi: rigide sau elastice, cu lungime, arborilor variabila sau constantă; cu configuraţie plana sau spaţiala, cu poziţia relativa a arborilor invariabila sau variabila; bicardanice ,tricardanice, tetracardanice etc.

1.2 Rolul, compunerea şi clasificarea transmisiilor longitudinale

Transmisia longitudinală are rolul de a transmite momentul motor de la cutia de viteze la transmisia principală în cazul automobilelor organizate după soluţia clasică, precum şi de la cutia de viteze la reductorul-distribuitor şi de la acesta la punţile motoare, şi între punţi, în cazul automobilelor cu mai multe punţi motoare. Rezultă, deci, că transmisia longitudinală asigură transmiterea momentului motor între diferite ansambluri ale transmisiei automobilului, a căror poziţie relativă este, în general, variabilă.

Cutia de viteze 5 (fig.1.1) este montată pe cadrul 6, iar transmisia principală împreună cu puntea motoare este legată de cadru prin intermediul arcurilor 7. În acelaşi timp, axa geometrică a arborelui secundar 4 al cutiei de viteze este aşezată sub un anumit unghi în raport cu axa geometrică a arborelui conductor 8 al transmisiei principale, unghi care variază în timpul deplasării automobilului, deoarece variază distanţa dintre cei doi arbori în funcţie de sarcina utilă, rigiditatea suspensiei şi denivelările drumului. De aceea, pentru a transmite momentul motor de la un arbore la altul, care au axele geometrice, dispuse sub un unghi variabil y, se foloseşte transmisia longitudinală compusă din articulaţiile cardanice l şi 2, arborele longitudinal 3 şi cuplajul de compensare axială 9.

Clasificarea transmisiilor longitudinale se poate face după mai multe criterii:

- după legea de transmitere a mişcării, transmisiile longitudinale pot fi: asincrone şi sincrone. La transmisiile asincrone, raportul de transmitere este o mărime periodică, având valoarea medie egală cu unu; la cele sincrone, raportul de transmitere este constant şi egal cu unu;