Sistemul de Frânare

ARGUMENT

Tema aleasă spre studiu este „Dispozitivul pentru demontarea – remontarea pistonului pe retrier. Cheie de reglaj a segmenţilor de frânare” din cadrul SISTEMULUI DE FRÂNARE.

Lucrarea de faţă urmăreşte să precizeze noţiunile teoretice şi practice privind părţile componente, principiul de funcţionare, modul de întreţinere şi diagnosticarea sistemului de frânare, component de bază al părţii mecanice al oricărui tip de automobil.

Lucrarea a fost concepută pe baza unui studiu îndelungat al literaturii de specialitate în domeniul mecanic auto sub stricta supraveghere şi sprijinit îndeaproape de îndrumătorul de proiect.

Sper ca prin cele prezentate şi susţinute să se reflecte volumul de cunoştinţe teoretice şi practice acumulate pe parcursul anilor de studiu din cadrul Colegiului Tehnic „Transilvania” Deva.

SISTEMUL DE FRÂNARE

1. Caracteristici tehnice

Autoturismele DACIA sunt echipate cu un sistem de frânare hidraulic, simplu sau cu dublu

circuit, cu sau fără amplificator de frânare, prevăzut cu corector de presiune, în scopul evitării roţilor spate. Frânele faţă sunt prevăzute cu discuri, iar frânele spate cu tamburi, frâna de parcare este mecanică şi acţionează pe roţile din spate.

Frâne faţă ( pentru toate tipurile de autoturisme )

Diametrul cilindruluide frână în etrier, în mm 48

Diametrul discului, în mm 228

Grosimea discului, în mm 10

Grosimea minimă admisă a discului, în mm 9

Bătaia axială a discului la  215, în mm Max 0,1

Grosimea garniturii de frânare ( inclusiv suportul ), în mm 14

Grosimea minimă a garniturii de frânare

( inclusiv suportul ), în mm 7

Frâne spate

Dacia berlină

Dacia 1410 Sport Dacia breack

Dacia 1300

Diametrul cilindruluireceptor, în mm 22 22

Diametrul tamburului, în mm 180 228,5

Diametrul maximal tamburului după rectificare, în mm 181 229,5

Lăţimea garniturii de frânare, în mm 40 40

Grosimea garniturii de frână, în mm 5 6

Pompa centrală

Caracteristica Simplu circuit Dublu circuit tandem

Tipul pompei centrale DBA IPA ( Roman )

Diametrul cilindrului, în mm 19 19

Cursa, în mm 30 28

Distanţa între piston şi tija împingătoare, în mm 0,5 0,5

Diametrul servofrânei, în mm 152 152

Cursa liberă a pedalei de frână, în mm 5 5

Lichidul de frână, conform normelor: SAE 70 R3, SAE 1703 f.

2. Destinaţia, condiţiile impuse şi clasificarea sistemelor de frânare

Destinaţia sistemului de frânare

Sistemul de frânare serveşte la:

- reducerea vitezei automobilului până la o valoare dorită sau chiar până la oprirea lui;

- imobilizarea automobilului în staţionare, pe un drum orizontal sau în pantă;

- menţinerea constantă a vitezei automobilului în cazul coborârii unor pante lungi.

Eficacitatea sistemului de frânare asigură punerea în valoare a performanţelor de viteză ale automobilului. În practică, eficienţa frânelor se apreciază după distanţa pe care se opreşte un automobil având o anumită viteză.

Sistemul de frânare permite realizarea unor deceleraţii maxime de 6-6,5 m/s2 pentru autoturisme şi de 6 m/s2 pentru autocamioane şi autobuze.

Pentru a rezulta distanţe de frânare cât mai reduse este necesar ca toate roţile automobilului să fie prevăzute cu frâne ( frânare integrală ). Efectul frânării este maxim când roţile sunt frânate până la limita de blocare.

Condiţii impuse sistemului de frânare

Un sistem de frânare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să asigure o frânare sigură;

- să asigure imobilizarea automobilului în pantă;

- să fie capabil de anumite deceleraţii impuse;

- frânarea să fie progresivă, fără şocuri;

- să nu necesite din partea conducătorului un efort prea mare;

- efortul aplicat la mecanismul de acţionare al sistemului de frânare să fie proporţional cu deceleraţia, pentru a permite conducătorului să obţină intensitatea dorită a frânării;

- forţa de frânare să acţioneze în ambele sensuri de mişcare ale automobilului;

- frânarea să nu se facă decât la intervenţia conducătorului;

- să asigure evacuarea căldurii care ia naştere în timpul frânării;

- să se regleze uşor sau chiar în mod automat;

- să aibă o construcţie simplă şi uşor de întreţinut.

2.3 Clasificarea sistemelor de frânare

Sistemele de frânare, după rolul pe care-1 au, se clasifică în:

- sistemul principal de frânare, întâlnit şi sub denumirea de frâna principală sau de serviciu, care se utilizează la reducerea vitezei de deplasare sau la oprirea automobilului. Datorită acţionării, de obicei prin apăsarea unei pedale cu piciorul, se mai numeşte şi frâna de picior;

- sistemul staţionar de frânare sau frâna de staţionare care are rolul de a menţine automobilul imobilizat pe o pantă, în absenţa conducătorului, un timp nelimitat, sau suplineşte sistemul principal în cazul defectării acestuia. Datorită acţionării manuale, se mai numeşte şi frâna de mână. Frâna de staţionare este întâlnită şi sub denumirea de „frână de parcare" sau „de ajutor". Frâna de staţionare trebuie să aibă un mecanism de acţionare propriu, independent de cel al frânei principale. Deceleraţia recomandată pentru frâna de staţionare trebuie să fie egală cu cel puţin 30% din deceleraţia frânei principale, în general, frâna de staţionare preia şi rolul frânei de siguranţă;