Sistemul de Frânare al Autovehiculelor

1. Generalităţi ale sistemului de frânare:

1.1. Destinaţia sistemului de frânare:

Punerea în valoare a performanţelor de viteza şi acceleraţie ale autovehiculului în condiţii de siguranţă depind într-o măsură hotărâtoare de capacitatea de frânare a acestuia. Cu cât sistemul de frânare este mai eficace, cu atât vitezele medii de deplasare cresc iar indicii de exploatare ai autovehiculului au valori mai ridicate. De asemenea, calităţile bune de frânare asigură evitarea unor accidente care se pot produce chiar în cazul vitezelor relativ mici, provocate de apariţia neprevăzută a unui obstacol. Statisticile accidentelor de circulaţie arată fară drept de apel, importanţa pe care o are un sistem de frânare eficace în eliminarea consecinţelor grave ale funcţionării nesatisfăcătoare ale altor părţi componente ale autovehiculului.

Pentru reducerea vitezei autovehiculului, trebuie create forţe care se opun mişcării. Deoarece unele rezistenţe la înaintare au efecte reduse, iar rezistenţa la accelerare, în cazul frânării devine forţă activă, rezultă necesitatea ca autovehiculul să fie prevăzut cu dispozitive care să realizeze forţe de sens opus mişcării. Aceste forţe se numesc forţe de frânare; ele trebuie să aibă valori suficient de mari şi care să poată fi reglate de către conducător în funcţie de necesităţi. Forţele de frânare sunt create de mecanismele de frânare incluse în sistemul de frânare al autovehiculului.

Sistemul de frânare al autovehiculului este destinat:

- micşorării vitezei până la o anumită valoare sau anulării progresive a vitezei autovehiculului;

- imobilizării autovehiculului în staţionare pe un drum orizontal precum şi pe pantele pe care acesta le poate urca şi coborî;

- stabilizării vitezei autovehiculului la coborârea unor pante lungi.

Frânele sunt mai eficiente cu cât distanţa până la oprire este cât mai mică.

Sistemul de frânare perminte realizarea unor deceleraţii maxime de 6 - 8,5 m/s2- pentru autoturisme şi de 6 m/s2 pentru autocamioane.

1.2. Condiţii ce trebuiesc îndeplinite de sistemul de frânare:

- să asigure o frânare sigură;

- să asigure imobilizarea automobilului în pantă;

- să fie capabil de anumite deceleraţii impuse;

- frânarea să fie progresivă, fără şocuri;

- efortul în a frâna autovehiculul să nu fie mult prea mare;

- frâna să acţioneze în ambele sensuri de mişcare a autovehiculului;

- să aibă o construcţie simplă şi să fie uşor de întreţinut;

- să se regleze uşor sau chiar automat;

- să poată evacua căldura degajată în timpul frânării.

1.3. Calităţiile sistemului de frânare:

Eficacitatea sistemului de frânare asigură punerea în valoare a performanţelor de viteză ale automobilului, deoarece de el depinde siguranţa circulaţiei la viteze mari.

Stabilitatea care constituie calitatea automobilului de menţinere a traiectoriei în procesul frânării, depinde de tipul frânelor, natura şi starea căii de rulare.

Fidelitatea este calitatea frânelor de a obţine deceleraţii identice la toate roţile, pentru un efort de acţionare determinat.

Confortul este calitatea care contribuie la creşterea securităţii circulaţiei rutiere (progresivitatea frânării, eforturi reduse la pedală, absenţa zgomotelor şi vibraţiilor).

Sistemul de frânare trebuie să asigure decelerarea maximă a automobilului, permisă de aderenţă, cu condiţia ca automobilul să rămână manevrabil, adică sistemul de direcţie să poată realiza traiectoria comandată.

Conform legii circulaţiei pe drumurile publice, autoturismele trebuie echipate cu două sisteme de frânare independente:

- sistemul de frânare de serviciu, care trebuie să acţioneze pe toate roţile;

- sistemul de frânare de staţionare, care trebuie să asigure frânarea sigură a automobilului staţionat pe panta maximă.