Sistemul de Ungere

CAP I

STUDIUL ACTUAL AL SISTEMULUI DE UNGERE

1.1 SISTEMUL DE UNGERE

Motoarele de autovehicule din zilele noastre au performanţe superioare de durabilitate şi economicitate ,datorate în mare parte progreselor realizate în domeniul ungerii precum şi al tehnologia de fabricare a uleiului.

Stratul de ulei dintre suprafeţele in frecare are scop :

1. să micşoreze lucrul mecanic consumat pentru învingerea forţelor de frecare .

2. să reducă uzurile de toate felurile ale organelor motorului aflate în mişcare relativă.

3. să reducă temperatura organelor în mişcare .

4. să mărească etanşarea cilindrului .

5. să evacueze impurităţile între suprafeţele în frecare.

Principalul tip de frecare întâlnit în motor este frecarea de alunecare de toate felurile :

-uscată

-lichidă

-semiuscată

-semilichidă

Organele motorului lucrează în condiţii extrem de variate:

-fusurile arborelui au o mişcare de rotaţie

-pistonul şi segmentul au o mişcare alternativă de translaţie

-tacheţii si uneori şi umeri supapele au simultan o mişcare de translaţie şi rotaţie

Unele organe se ung sub presiune, altele, prin ceaţă de ulei sau stropire; presiunea de contact în lagăre este de ordinul a 30 2

iar între camă şi tachet este de ordinul a 12000 2.

Fig.1.1 Zone caracteristice de temperatură în motor

Procesul de lubrificaţie se desfăşoară normal dacă uleiul:

1.-se alege raţional .

2.-se distribuie corespunzător la organele în mişcare:

a) –se deplasează la locurile de ungere cu un consum minim de lucru mecanic.

b) –in doze pozitive, pentru a limita consumul.

c) –la temperaturi adecvate.

Uleiurile minerale, cu răspândirea cea mai largă în prezent, se obţin din păcură (reziduu obţinut din distilarea primară a ţiţeiului) prin distilarea la presiuni coborâte. Compuşii care se separă sunt:

1) hidrocarburi parafinice, normale şi ramificate;

2) hidrocarburi naftenice;

3) hidrocarburi aromatice cu legături duble;

4) hidrocarburi mixte, rezultate prin combinarea compuşilor precedenţi;

5) răşini şi asfaltene, care au o structură chimică mai puţin cunoscută.

Uleiurile trebuie să satisfacă următoarele condiţii: 1) să posede o viscozitate optimă, o onctuozitate bună, o variaţie redusă a viscozităţii cu temperatura; 2) să posede o stabilitate chimică ridicată; 3) să acţioneze eficient împotriva uzurilor; 4) să posede o temperatură de congelare redusă.

Formarea peliculei de ulei în cupla de frecare depinde de două proprietăţi fundamentale ale uleiului: viscozitatea şi onctuozitatea.

Viscozitatea uleiului, adică proprietatea uleiului de a opune o rezistenţă la curgere, determină capacitatea de ungere a cuplelor în regim hidrodinamic.

Viscozitatea absolută sau dinamică se determină pe două căi: 1) prin măsurarea forţei sau momentului necesar pentru deplasarea relativă a două suprafeţe; 2) prin măsurarea timpului de curgere a unui volum determinat prin tub capilar. Viscozitatea dinamică  se determină pe baza legii lui Newton  =  / grad adică este forţa tangenţială (forţa pe direcţia mişcării) sau forţa de frecare Ff, în N, care se opune la deplasarea relativă a două suprafeţe pe arie A, în m2 ( = Ff /A), cu viteza relativă , în m/s, aflate la distanţa h, în m (grad  = /h). Rezultă următoarele unităţi de măsură: