Stadiul actual și tendințe în construcția de transportoare suspendate - alegerea soluției constructive

1. STADIUL ACTUAL ŞI TENDINŢE ÎN CONSTRUCŢIA DE TRANSPORTOARE SUSPENDATE. ALEGEREA SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE

1.1 Aspecte generale privind porcinele şi activitatea desfăşurată în abatoare

Porcul de carne, mamifer domesticit, este crescut extensiv în aproape fiecare parte a lumii ca animal pentru hrană. Ei sunt clasificaţi în subordinea de animale cu 44 de dinţi, incluzând doi canini mari în fiecare falcã care cresc în sus şi în exterior pentru a forma colţii.

Porcii de carne sunt probabil specia de porc descinsă din două specii sălbatice: una din Europa şi cealaltă specie din Asia de Sudest. Ei au fost probabil domesticiţi pentru prima dată în China acum 9000 de ani în urma, şi mai târziu în Europa.

Porcul domestic adult are un corp rotund şi greu, un rât flexibil şi lung, picioare scurte cu copitele despicate şi o coadã scurtă. Groasă dar sensibilă pielea este într-o oarecare măsură acoperită cu păr scurt aspru şi expune o cuprinzătoare gamă de modelele color. Ca toţi porcii, porcii de carne domestici sunt animale rapide şi inteligente.

Bine adaptaţi la producţia de carne pentru că ei cresc şi se maturizează rapid, porcii de carne au o perioadă de gestaţie scurtă de aproximativ 114 zile, timp în care ei dau naştere la un număr mare de purceluşi. Porcii sunt animale omnivore - probabil unul dintre motivele pentru care au fost printre primele animale domesticite. În afară de carne, de la porc se mai foloseşte inclusiv pielea( pielea de porc) pentru genţi şi mănuşi, şi părul pentru pensule. În alte ţări ca de exemplu Anglia, a fost crescut pentru producţia de slănina.

Tipurile de porci de carne care au fost crescuţi reflecteazã folosirea lor majoră. Aproximativ 90 de rase sunt recunoscute astăzi, în adiţie la mai mult de 200 de varietăţi.

Berkshire (negru cu puncte albe), Yorkshire (sau Marele Alb) original din Anglia. Chester White, Duroc (roşii), Hampshire (negre cu dungă albă), China Poland (neagru cu punctele acromatice) şi Spotted (negru cu petele albe) rasă creată în America. Landrace, mare, de culoare albă, a fost importat din Danemarca. Rasele majore de asemenea diferă prin ritmul de creştere, numărul de purceluşi născuţi şi dimensiunea matură a corpului.

1.1.1 Tehnologia creşterii porcinelor

Creşterea porcinelor este una din ramurile principale ale producţiei zootehnice din ţara noastră, ea trebuind să asigure peste 50% din consumul total de carne al populaţiei, cât şi cerinţele pentru export.

Prin particularităţile sale biologice, prolificitate mare, precocitate, grad înalt de valorificare a hranei şi randament la tăiere ridicat, porcinele constituie una din speciile de animale cele mai rentabile.

1.1.2 Creşterea purceilor

Hrănirea purceilor trebuie astfel efectuată încât să li se asigure toate substanţele nutritive de care au nevoie pentru creşterea intensivă în perioada de alăptare. Purceii se hrănesc numai cu lapte matern timp de 7 – 8 zile, apoi primesc suplimentar grăunţe prăjite de orz, mazăre, soia, porumb şi cărbune vegetal. După 10 – 12 zile primesc suplimentar, la discreţie, amestecuri de făinuri de orz, ovăz, porumb, mazăre şi tărâţe de grâu (circa 50g/zi). Până la trei săptămâni purceii consumă 3 – 4L lapte matern pentru realizarea unui spor de 1 kg greutate vie. După această vârstă (sau la o săptămână dacă scroafa are 10 – 14 purcei) cantitatea de lapte este insuficientă, fiind necesară introducerea în hrana lor a laptelui de vacă şi a unui amestec de uruială de orz 48%, uruială de porumb 23%, de mazăre 12%, şroturi de soia 15 %, 1,5% cretă furajeră şi sare 0,5% sare. Începând cu vârsta de 3 -4 săptămâni raţia se completează vara cu lucernă (frunzuliţe) şi iarna cu morcov în cantităţi crescânde de la 20 – 30 g/zi până la 200 – 300 g/zi la înţărcare.

Înţărcarea clasică are loc la 3 săptămâni. Aceasta este înlocuită astăzi cu înţărcarea la 5 – 6 săptămâni datorită producerii unor furaje valoroase pentru purceii sugari (prestarter). Se încearcă, cu bune rezultate, înţărcarea la 21 – 25 zile, prin înlocuirea laptelui matern cu amestecuri formate din subproduse lactate uscate, făină de cereale, zahăr, săruri minerale, vitamine, antibiotice, administrat sub formă uscată.

Purceii înţărcaţi formează o grupă aparte a „tineretului de 2 – 4 luni”. Indiferent de destinaţie ei sunt supuşi aceluiaşi regim de hrănire şi îngrijire. Fac excepţie purceii destinaţi îngrăşării pentru bacon, care beneficiază de un regim special.

Se hrănesc în general cu concentrate (uruială de orz, porumb, mazăre, făină animală), umectate cu zer sau apă în proporţie de 1:1, conform normelor de hrană. Nu este indicată hrănirea la discreţie din hrănitori automate întrucât pot depune prea multă grăsime, în detrimentul dezvoltării ţesutului muscular. O atenţie deosebită se acordă adăpatului.

La vârsta de 4 luni se face separarea pe sexe în loturi de 50 capete cele de scrofiţe şi 30 capete vieruşi. Această mărime este optimă pentru tineretul destinat reproducţiei categorie care se hrăneşte dirijat şi nu la discreţie cu furaje concentrate lipsite de hidraţi de carbon.

1.1.3 Îngrăşarea porcilor

Are drept scop obţinerea unor cantităţi cât mai mari de carne, de bună calitate, într-un termen cât mai scurt, cu un consum cât mai redus de nutreţuri.

Hrănirea porcilor la îngrăşat trebuie să se facă cu o mare regularitate, tainul administrându-se de 2 – 3 ori pe zi, la aceleaşi ore. Hrănirea, funcţie de scop şi sistemul de îngrăşare se poate face dirijat sau la discreţie. O problemă importantă în îngrăşarea porcilor o constituie apa, întrucât porcii au nevoie de o cantitate de apă de 7 ori mai mare decât substanţa uscată ingerată. În practică se folosesc adăpătorile automate.

După scopul urmărit şi după vârsta animalelor puse la îngrăşat, deosebim în practică 4 sisteme de îngrăşare: pentru carne, pentru bacon, pentru carne şi grăsime (mixtă) şi pentru grăsime.

1. Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de vedere economic. Ea începe când purceii au 30 – 35 kg greutate vie şi ţine până ating 110 – 120 kg, caracterizându-se printr-un grad ridicat de valorificare a furajelor. Dintre rasele care se pretează la acest tip de îngrăşare sunt: Marele Alb, Landrace, Berk, Duroc, Alb de Banat, etc.